1. [DEX '09] CARABĂȚ, carabeți, s. m. (Reg.) Larvă acvatică a unor insecte. [Var.: carabete s. m.] – Et. nec.
2. [DEX '09] CARABETE s. m. v. carabăț.[1]
3. [MDA2] carabăț sm [At: MARIAN, INS. XII, 309 / V: ~bet, ~bete, ~beț, cărăbete / Pl: ~beți / E: ns cf cărăbuș, caraban] (Reg) 1 Larvă acvatică a unor insecte. 2 Un fel de crustaceu strâns cârcel. 3 (Fig) Om mic de statură. 4 Car1 (1).
4. [MDA2] carabet sm vz carabăț
5. [MDA2] carabete sm vz carabăț
6. [MDA2] carabeț sm vz carabăț
7. [MDA2] cărăbete sm vz carabăț
8. [MDA2] cărăbeț sm vz carabăț
9. [CADE] ❍CARABĂȚ, CARABETE sm. Mold. Bucov. 🐙 Larva țînțarului sau a strechiei (🖼 886).
10. [DEX '98] CARABĂȚ, carabeți, s. m. (Reg.) Larvă acvatică a unor insecte. [Var.: carabete s. m.] – Et. nec.
11. [DEX '98] CARABETE s. m. v. carabăț.
12. [DLRM] CARABĂȚ, carabeți, s. m. (Reg.) Larva țînțarului sau a strechei. [Var.: carabete s. m.] – Din carab[ar] (puțin folosit) + suf. -ăț.
13. [DOOM 3] carabăț (reg.) s. m., pl. carabeți
14. [DOOM 2] carabăț (reg.) s. m., pl. carabeți
15. [DE] CARABAT s. m. (ZOOL.) Nume generic dat larvelor acvatice ale tricopterelor.
16. [DE] CĂRĂBĂȚ, Petrea, vornic al Țării de jos a Moldovei, în timpul domniei lui Ștefăniță. A învins în aug. 1518 la Ștefănești, pe Prut, o armată de tătari care invadase țara.
17. [Onomastic] CĂRĂBĂȚ subst., un soiu de larvă, fig. „om scurt”. 1. – (LU; Tec. II; Glos); Petre vornicul 1518 (Urechi). – Darie, spătar (Sur YIII); Cărăbeț, I., act. 2. Carămbețul, 1743 (AO XXI 191).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL