1. [DEX '09] CAPÎNTORTURĂ, capîntorturi, s. f. Mică pasăre migratoare, din familia picide, de culoare cenușie-brună, cu pete mai închise, care își răsucește capul, pentru a-și intimida dușmanul; sucitoare (Jynx torquilla). – Cap1+ întort „întors” + suf. -ură.
2. [DLRLC] CAPÎNTORTURĂ, capîntorturi, s. f. Pasăre mică de culoare cenușie cu puncte mai întunecate, care își întoarce cu multă ușurință capul (Jynx torquilla).
3. [DLRM] CAPÎNTORTURĂ, capîntorturi, s. f. Pasăre mică de culoare cenușie-brună, cu pete mai închise, care își răsucește des și cu multă ușurință capul (Jynx torquilla). – Din cap1 + întort „întors” + suf. -ură.
4. [Șăineanu, ed. VI] capîntortură f. pasăre care învârtește mereu capul (Yunx totquila). [Din cap și întort (participiu arhaic=întors)].
5. [MDA2] capăntortoie sf vz capântortură
6. [MDA2] capântortoră sf vz capântortură
7. [MDA2] capântortură sf [At: DEX2 / V: ~toră, caprantur~, caprăntortoie, ~pren~, ~printor~, ~puntur~, ~puntult~ / Pl: ~ri / E: cap + întort + -ură] Mică pasăre călătoare, de culoare cenușie-brună care își răsucește des și cu mare ușurință capul (jynx torquila) Si: capovenie, sucitoare, vârtecap.
8. [MDA2] capranturture sf vz capântortură
9. [MDA2] caprăântortoie sf vz capântortură
10. [MDA2] caprănturtură sf vz capântortură
11. [MDA2] caprentortură sf vz capântortură
12. [MDA2] caprintortură sf vz capântortură
13. [MDA2] capuntultură sf vz capântortură
14. [MDA2] capunturtură sf vz capânturtură
15. [DEX '98] CAPÂNTORTURĂ, capântorturi, s. f. Mică pasăre călătoare, de culoare cenușie-brună, cu pete mai închise, care își răsucește des și cu multă ușurință capul; sucitoare (Jynx torquilla). – Cap1 + întort „întors” + suf. -ură.[1]
16. [Scriban] cap-întórtur m., pl. cap-întorturĭ (d. cap 2 și întórtur, adj., d. lat. intórtulus, dim. d. intortus, întors, întort, sucit). Mold. ș. a. Un fel de cĭocănitoare cînepie mare cît cĭocîrlanu (iynx torquilla). Îșĭ face cuĭbu pin scorburĭ și, cînd o prinzĭ, îșĭ întoarce capu’n apoĭ și se preface moartă. De aceĭa, e amestecată în farmecele vechilor Grecĭ. – Greșit scris cap-în-tortur orĭ cap-în-tortură: un cap-în tortură striga în agud (Sadov. VR. 1911, 1, 6). V. ghionoaĭe.
17. [DOOM 3] capîntortură (desp. ca-pîn-/cap-în-) s. f., g.-d. art. capîntorturii; pl. capîntorturi
18. [DOOM 2] capîntortură (ca-pîn-/cap-în) s. f., g.-d. art. capîntorturii; pl. capîntorturi
19. [IVO-III] capîntortură, -ri.
20. [DER] capîntortură (capîntorturi), s. f. – Pasăre, sucitoare. Formație internă pe baza lui cap și un al doilea element der. din lat. torquere. Trebuie pornit, probabil, de la *capîntort (pentru întort, azi întors, cf. tort), schimbat prin analogie cu *tortură (< lat. turtur), forma primitivă de la turturea, cf. it. tortola. Pentru compunere, ct. it. torcicollo, fr. torcol, sp. torcecuella; în rom., aceeași pasăre se numește vărtecap sau sucitoare, care se referă la aceeași caracteristică.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL