1. [DEX '09] CĂPESTERIE s. f. v. căpistere.[1]
2. [DEX '09] CĂPISTERE, căpisteri, s. f. (Reg.) Albie, covată mică în care se cerne făina sau mălaiul și se frământă aluatul. [Var.: căpesterie s. f.] – Lat. capisterium.
3. [MDA2] căpester sn vz căpistere
4. [MDA2] căpestere sf vz căpistere
5. [MDA2] căpesterie sf vz căpistere
6. [MDA2] căpistele sf vz căpistere
7. [MDA2] căpistere sf [At: MAT. FOLK. I, 552 / V: ~pes~, ~pesterie, (înv) ~pester sn, ~ele / Pl: ~ri / E: ml capisterium] (Reg) 1 Covată mică în care se cerne făina sau mălaiul și se frământă aluatul. 2 (Îe) Din capul ~rii Oricât de puțin ai avea. 3 (Îs) ~rile morii Vase în care curge făina (după măcinare).
8. [CADE] CĂPESTERE = CĂPISTERE.
9. [CADE] CĂPISTERE sf. Albie mică, copaie, covățică, în care se cerne făina sau mălaiul și se frâmîntă aluatul (🖼 832): 👉 ALBĂ 3 [lat. capĭsterium].
10. [DEX '98] CĂPESTERIE s. f. v. căpistere.
11. [DLRLC] CĂPISTERE, căpisteri, s. f. (Regional) Albie mică în care se frămîntă pîinea; copaie, covată. Frămîntată, dospită între timp, coca din căpistere a fost întinsă pe cîrpător și aruncată sub țest. STANCU, D. 84. Plămădesc ca aluatu-n căpistere. ȘEZ. IV 22. – Variantă: căpesterie (DELAVRANCEA, S. 229) s. f.
12. [DLRM] CĂPISTERE, căpisteri, s. f. (Reg.) Albie, covată mică în care se frămîntă pîinea. [Var.: căpesterie s. f.] – Lat. capisterium.
13. [Șăineanu, ed. VI] căpistere f. albie în care se cerne făina și se frământă pâinea. [Lat. CAPISTERIUM].
14. [Scriban] căpistére f. (lat capisterium, cĭur, vînturătoare). Albia (copaĭa, covata) în care se frămîntă aluatu la brutărie. Fig. A vedea albu’n căpistere, a te asigura de un lucru, a-țĭ vedea dorința realizată. – Și -érie (vest). V. cățînă, moldă, postavă, troacă.
15. [DOOM 3] căpistere (reg.) s. f., g.-d. art. căpisterii; pl. căpisteri
16. [DOOM 2] căpistere (reg.) s. f., g.-d. art. căpisterii; pl. căpisteri
17. [IVO-III] căpistere, -re.
18. [DER] capistere s. f. – 1. Albie, covată. – 2. Jgheab care duce grîul de la coș la piatra morii. – Mr. căpisteare, megl. căpisteari. Lat. capĭstērium, de la gr. σϰαφηστήριον (Pușcariu 278; REW 1629; Candrea-Dens., 246; DAR); cf. tosc. capistejo, romanicul capischiere, abruz. capistjiera. Țicăloiu, ZRPh., XLI, 590, propune o der. puțin probabilă, de la căpestrele.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL