1. [DEX '09] CAPAUCĂ, capauce, s. f. (Reg.) Femela copoiului. [Var.: căpaucă s. f.] – Căpău (= copoi) + suf. -că.
2. [MDA2] capaucă sf [At: DEX2 / P: ~pa-u~ / Pl: ~uce / E: căpău + -că] Femela copoiului.
3. [DLRLC] CAPAUCĂ, capauce, s. f. (Mold.) Femela copoiului, cățea de vînătoare. Răsunete dulci încă vibrau, cînd un cîne răspunse, bălînd ascuțit de trei ori. – Asta-i capauca mea, zise Vasile, întinzînd urechea. SADOVEANU, O. III 357. – Pronunțat: -pau-că. – Variantă: căpaucă (NEGRUZZI, S. I 194) s. f.
4. [DLRM] CAPAUCĂ, capauce, s. f. (Reg.) Femela copoiului. [Var.: căpaucă s. f.] – Din căpău (= copoi) + suf. -că.
5. [DEX '09] CĂPAUCĂ s. f. v. capaucă.
6. [MDA2] căpaucă sf vz capaucă
7. [DOOM 3] capaucă (reg.) (desp. -pau-) s. f., g.-d. art. capaucei; pl. capauce
8. [DOOM 2] capaucă (reg.) (-pau-) s. f., g.-d. art. capaucei; pl. capauce
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL