1. [DEX '09] CANTINIER, -Ă, cantinieri, -e, s. m. și f. Persoană care conduce o cantină. [Pr.: -ni-er] – Din fr. cantinier.
2. [MDA2] cantinier, ~ă smf, a [At: CONTEMP., Seria II, 1949, 4 / 8 / P: ~ni-er / Pl: ~i, ~e / E: fr cantinier] 1-2 (Persoană) care conduce o cantină (1).
3. [CADE] *CANTINIER sm., CANTINlERĂ (pl. -re) sf. ⚚ 🎖️ Care ține o cantină; care vinde de băut soldaților în marș [fr.].
4. [DLRLC] CANTINIER, -Ă, cantinieri, -e, s. m. și f. Persoană care administrează o cantină. A fost solicitată... să, presteze o lună de serviciu voluntar în calitate de cantinieră. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 4/8. – Pronunțat: -nier.
5. [DLRM] CANTINIER, -Ă, cantinieri, -e, s. m. și f. Persoană care conduce o cantină. [Pr.: -ni-er] – Fr. cantinier.
6. [DN] CANTINIER, -Ă s.m. și f. Administrator al unei cantine. [Pron. -ni-er. / cf. fr. cantinier].
7. [MDN '00] CANTINIER, -Ă s. m. f. administrator al unei cantine. (< fr. cantinier)
8. [Șăineanu, ed. VI] cantinier m. cel ce ține o cantina.
9. [Scriban] *cantiniér, -ă s. (fr. cantinier, -ière, d. it cantiniere, -era). Acela saŭ aceĭa care ține o cantină. V. vivandieră.
10. [DOOM 3] cantinier (înv.) (desp. -ni-er) s. m., pl. cantinieri
11. [DOOM 2] cantinier (-ni-er) s. m., pl. cantinieri
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL