1. [DEX '09] CANICULTURĂ s. f. Ramură a zootehniei care se ocupă cu creșterea și dresajul câinilor în scopul folosirii lor pentru pază, vânătoare, transporturi etc. – Din fr. caniculture.
2. [MDA2] canicultură sf [At: DEX2 / Pl: ~ri / E: fr caniculture] Ramură a zootehniei care se ocupă cu studiul creșterii și dresajului câinilor, în scopul folosirii lor la diferite servicii (pază, vânătoare, transporturi etc.).
3. [DEX '98] CANICULTURĂ s. f. Ramură a zootehniei care se ocupă cu studiul creșterii și dresajului câinilor în scopul folosirii lor la diferite servicii (pază, vânătoare, transporturi etc.) – Din fr. caniculture.
4. [DN] CANICULTURĂ s.f. Ramură a zootehniei care se ocupă cu creșterea și dresajul cîinilor. [< fr. caniculture, cf. lat. canis – cîine, cultura – creștere].
5. [MDN '00] CANICULTURĂ s. f. ramură a zootehniei care se ocupă cu creșterea și dresajul câinilor; chinologie. (< fr. caniculture)
6. [DOOM 3] canicultură s. f., g.-d. art. caniculturii
7. [DOOM 2] canicultură s. f., g.-d. art. caniculturii
8. [DETS] CANI- „cîine”. ◊ L. canis „cîine” > fr. cani > rom. cani-. □ ~cultură (v. -cultură), s. f., ramură a medicinii veterinare care se ocupă cu creșterea cîinilor; sin. cinologie, chinologie; ~form (v. -form), adj., care are forma unui cîine.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL