1. [DEX '09] CANGE, căngi, s. f. Prăjină lungă de lemn, având un vârf metalic cu unul sau două cârlige, utilizată la acostarea navelor mici sau la prinderea unui obiect de la distanță. ♦ Gheară ascuțită și întoarsă a păsărilor răpitoare. – Din tc. kanca.
2. [MDA2] cange sf [At: ALECSANDRI, T. 1783 / V: ~mgie, ~nce, ~ngă, ~gie / Pl: căngi / E: tc kanga] 1-2 Prăjină lungă de lemn, cu cârlig de fier, utilizată la acostarea sau îndepărtarea de mal a navelor mici, la împingerea sau prinderea de departe a unui obiect. 3 Gheară ascuțită și întoarsă a păsărilor răpitoare. 4-5 (Ban) Brățar sau pârghie cu fier încârligat în capăt. 6 (Mol; spc) Cârligul cântarului. 7 Fâșie de pănură cu un cârligel sau cu un ac îndoit la un capăt, cu care croitorul ține lucrul (nemișcat) pe genunchi. 8 (Bot; Mol; îc) ~ a-păsării (Arthrolobium scorpioides). 9 (Bot; Mol; îac) Unghia găii (Astragalus glycyphyllos). 10 (Trs; îf camgie) Biciușcă ciobănească, cu plesne la vârf. 11 (Mun; îf ~ ngă) Ac de păr. 12 (Mol; îe) A face ~ A face scandal.
3. [CADE] CANGE (pl. căngi), CANCE (pl. cănci) sf. 1 Prăjină lungă, cu un cîrlig de fier la unul din capete, spre a putea apuca ceva de departe: pare că o cange de fier i se înfipsese în inimă VLAH. ¶ 2 🐦 Ghiara pasărilor răpitoare: începură a o pișca cu clonțurile, a o sgîria cu căncile și a o bate cu aripile SB. ¶ 3 Fig. Mînă, labă, ghiară (la oameni): dar cînd să puie cangea pe hoț, tufă! ALECS.; familiar a se lua în căngi, a se încâiera: de-aici, vrajbă între babe ... să se ia în căngi, nu alta SAD. ¶ 4 Fâșie de pănură cu un cîrligel sau cu un ac îndoit la un capăt, cu care croitorul ține lucrul nemișcat pe genunchi [tc. kanğa].
4. [DEX '98] CANGE, căngi, s. f. Prăjină lungă de lemn, cu cârlig de fier în vârf, utilizată la acostarea sau la îndepărtarea de mal a navelor mici, la împingerea sau la prinderea de departe a unui obiect. ♦ Gheară ascuțită și întoarsă a păsărilor răpitoare. – Din tc. kanca.
5. [DLRLC] CANGE, căngi, s. f. Prăjină lungă cu cîrlig de fier în vîrf, cu care se apucă ceva de departe. Pare că o cange de fier i se înfipsese în inimă și i-o strivea, sîngerînd-o. VLAHUȚĂ, N. 45. Gheața..se dezlipi încetul cu încetul și parul spre vale. Zamfir luă toporul și sări pe ea, iară Bucur o prinse cu cangea, ca s-o ție-n loc. SLAVICI, V. P. 102. Cu lancea căngiuită în gloată pătrundeau Și răsturnau cu cangea și străpungeau cu lancea. ALECSANDRI, P. III 224.
6. [DLRM] CANGE, căngi, s. f. Prăjină lungă, cu cîrlig de fier în vîrf, servind pentru a putea apuca un obiect de departe. ♦ Gheară ascuțită și întoarsă a păsărilor răpitoare. – Tc. kanca.
7. [Șăineanu, ed. VI] cange f. 1. prăjină lungă cu cârlig de fier, spre a apuca și prinde ceva de departe: răsturnau cu cangea și străpungeau cu lancea AL.; 2. cange de mânat o luntre 3. pl. ghiarele pasărilor răpitoare: (Prometeu) sub căngi de vultur rabdă martirul cel deplin AL.; 4. fig. ghiară, mână: când să puie cangea pe hoți... AL.
8. [Scriban] cánge f., pl. căngĭ (turc. kanğa, d. it. gancio, cîrlig; ngr. kántza, bg. sîrb. kanğa). Prăjină care are la un capăt un cîrlig și un vîrf de fer (întrebuințată de luntrașĭ și de pompierĭ). Gheară de pasăre: vulturu a luat mĭelu’n căngĭ. Sud. Spelcă, ac de cap. – Și cance (nord). V. ceac.
9. [MDA2] camgie sf vz cange
10. [MDA2] cance sf vz cange
11. [MDA2] cangă sf vz cange
12. [MDA2] cangie sf vz cange
13. [MDA2] canigie sf vz cange
14. [MDA2] gance1 sf vz cange
15. [MDA2] ganță2 sf vz cange
16. [CADE] CANCE 👉 CANGE.
17. [Scriban] cánce, V. cange.
18. [DOOM 3] cange s. f., g.-d. art. căngii; pl. căngi
19. [DOOM 2] cange s. f., g.-d. art. căngii; pl. căngi
20. [MDO] cange
21. [IVO-III] cange, căngi.
22. [DER] cange (căngi), s. f. – 1. Cîrlig. – 2. Bucată de pînză groasă pe care unii croitori o folosesc spre a-și fixa pe genunchi materialul pe care îl lucrează. – 3. Gheară. – Var. cance, cangă, gance. – Mr. gance, megl. candže. Tc. kance (Șeineanu, II, 84; Lokotsch 1056; Ronzevalle 150), cf. ngr. ϰάντζα, sg. kanğa. Cuvînt obscur, pe care Corominas, II, 657, îl consideră de origine sp. și intrat în tc. pe filieră italiană.
23. [Argou] cange, căngi s. f. mână.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL