1. [DEX '09] CANCIOG s. n. v. cancioc.
2. [MDA2] canciog sn vz cancioc
3. [DLRM] CANCIOG, cancioguri, s. n. Unealtă de metal în formă de lingură mare cu coadă de lemn, folosită de zidari pentru așezarea mortarului pe rîndurile de cărămizi ale unui zid în lucru. – Magh. kancsó.
4. [Șăineanu, ed. VI] canciog n. căușul zidarului. [Origină necunoscută].
5. [DEX '09] CANCIOC, canciocuri, s. n. 1. Unealtă în formă de lingură mare de metal cu coadă de lemn, folosită de zidari pentru așezarea mortarului pe rândurile de cărămizi ale unui zid în lucru. 2. Vas pentru luarea probelor de produse petroliere, din rezervoare sau din instalații. [Var.: canciog s. n.] – Din magh. kancsó.
6. [MDA2] canceu sn vz cancioc
7. [MDA2] cancioc sn [At: DDRF / V: ~ceu, ~og, cânciog / Pl: ~uri / E: mg kancso] 1-3 (Mgm; îf -ceu) Cană (1-3). 4 Căuș cu care zidarul ia varul, mortarul etc. 5 Conținutul unui cancioc (4). 6 Vasul împreună cu conținutul.
8. [MDA2] cânciog sn vz cancioc
9. [CADE] CANCIOC, CANCIOG sn. 🏠 Căuș cu care ia zidarul varul (🖼 801) [ung. kancsó].
10. [DEX '98] CANCIOC, canciocuri, s. n. 1. Unealtă de metal în formă de lingură mare cu coadă de lemn, folosită de zidari pentru așezarea mortarului pe rândurile de cărămizi ale unui zid în lucru. 2. Vas pentru luarea probelor de produse petroliere, din rezervoare sau instalații. [Var.: canciog s. n.] – Din magh. kancsó.
11. [Scriban] cancĭóc și -óg n., pl. oage (ung. kancsó, canceŭ, pl. kancsók. Cp. și cu pol. dial. kandzioch, burtă. Bern 1, 482. V. canceŭ). Vest. Căuș de fer cu care zidaru ĭa tencuĭala ș’o pune pe zid. – Și -ob. V. mistrie, mală, chelnă.
12. [DOOM 3] cancioc (desp. -cioc) s. n., pl. canciocuri
13. [DOOM 2] cancioc (-cioc) s. n., pl. canciocuri
14. [DER] cancioc (-oace), s. n. – Lingură folosită de zidari pentru var. – Var. canceu, s. n. (vas, borcan). Mag. kancsó (DAR; Gáldi, Dict., 112). În Trans.
15. [Argou] a lua canciogul expr. (intl.) a fura totul
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL