1. [MDA2] cancioc sn [At: DDRF / V: ~ceu, ~og, cânciog / Pl: ~uri / E: mg kancso] 1-3 (Mgm; îf -ceu) Cană (1-3). 4 Căuș cu care zidarul ia varul, mortarul etc. 5 Conținutul unui cancioc (4). 6 Vasul împreună cu conținutul.
2. [Scriban] cancĭóc și -óg n., pl. oage (ung. kancsó, canceŭ, pl. kancsók. Cp. și cu pol. dial. kandzioch, burtă. Bern 1, 482. V. canceŭ). Vest. Căuș de fer cu care zidaru ĭa tencuĭala ș’o pune pe zid. – Și -ob. V. mistrie, mală, chelnă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL