1. [DEX '09] CANCELARIAT, cancelariate, s. n. Funcția de cancelar; clădirea unde își exercită acesta atribuțiile. [Pr.: -ri-at] – Cancelar + suf. -iat. Cf. germ. Kanzellariat.[1]
2. [MDA2] cancelariat sn [At: DA / P: ~ri-at / Pl: ~e / E: cancelarie + -at] 1 Funcția de cancelar (1). 2 Localul unde își exercită cancelarul (1) atribuțiile. 3 Perioada de timp cât deține cineva funcția de cancelar (1).
3. [DEX '98] CANCELARIAT cancelariate, s. n. Funcția de cancelar; localul unde își exercită cancelarul atribuțiile. [Pr.: -ri-at] – Cancelar + suf. -iat. Cf. germ. Kanzellariat.
4. [DLRLC] CANCELARIAT, cancelariate, s. n. (Învechit) Funcția de cancelar; localul în care cancelarul își exercită atribuțiile. – Pronunțat: -ri-at.
5. [DLRM] CANCELARIAT, cancelariate, s. n. Funcția de cancelar; localul unde își exercită cancelarul atribuțiile. [Pr.: -ri-at] – Din cancelar.
6. [DN] CANCELARIAT s.n. Funcția de cancelar; localul unde acesta își exercită atribuțiile. [Pron. -ri-at. / cf. fr. cancellariat].
7. [MDN '00] CANCELARIAT s. n. funcția de cancelar; localul unde își exercită atribuțiile. (< fr. cancellariat)
8. [DOOM 3] cancelariat (desp. -ri-at) s. n., pl. cancelariate
9. [DOOM 2] cancelariat (-ri-at) s. n., pl. cancelariate
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL