1. [MDA2] canap sn [At: I. CR. II, 251 / Pl: ? / E: bg канап, srb kanap] Sfoară (mai groasă) de cânepă Cf canaf (1).
2. [CADE] ❍CANAP sbst. Olten. Sfoară groasă de cînepă [srb.].
3. [Scriban] canáp n., pl. urĭ (bg. sîrb. kanap, sfoară, d. alb. kanăp, orĭ it. cánapa, cînepă. V. canava). Olt. Sfoară supțire saŭ ață groasă de cînepă (mold. ață rusească). V. canaf.
4. [DER] canap (-pi), s. m. – Frînghie groasă din cînepă. Sb. kanap. În Olt., este dublet de la cînepă. Înainte (sec. XVIII) a circulat cu forma chinap, din tc. kinab care ar putea fi etimonul cuvîntului sb.
5. [DAR] canap s.n. (reg.) ață de cânepă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL