1. [DEX '09] CANALIZARE, canalizări, s. f. Acțiunea de a canaliza și rezultatul ei. ♦ Ansamblul lucrărilor tehnice executate pentru colectarea, epurarea și evacuarea apelor uzate dintr-o localitate, clădire etc.; canalizație. – V. canaliza.
2. [MDA2] canalizare sf [At: RALEA, E. O. 185 / Pl: ~zări / E: canaliza] 1 Îndreptare a cursului unei ape pe un canal (1). 2 (Fig) Dirijare a cursului unei acțiuni într-un anumit sens. 3 Ansamblu de lucrări tehnice executate pentru colectarea, epurarea și evacuarea apei întrebuințate într-o localitate, într-un sistem tehnic etc. sau a apei de ploaie, în vederea păstrării salubrității solului și a aerului Si: canalizație (2).
3. [CADE] *CANALIZARE, CANALIZAȚI(UN)E sf. Faptul de a canaliza [fr.].
4. [DEX '98] CANALIZARE, canalizări, s. f. Acțiunea de a canaliza și rezultatul ei. ♦ Ansamblu de lucrări tehnice executate pentru colectarea, epurarea și evacuarea apei întrebuințate într-o localitate, într-un sistem tehnic, pe un teren etc., sau a apei de ploaie, în vederea păstrării salubrității solului și a aerului; canalizație. – V. canaliza.
5. [DLRLC] CANALIZARE, canalizări, s. f. Acțiunea de a canaliza și rezultatul ei. 1. Dirijare, îndreptare a cursului unui rîu pe o albie săpată în scopul navigației, al instalării de stațiuni hidro-tehnice, al irigării regiunilor secetoase, al asanării terenurilor mlăștinoase sau al prevenirii inundațiilor. Canalizarea Dîmboviței. 2. Înzestrarea unei localități cu canale de scurgere; p. ext. totalitatea lucrărilor tehnice executate, de obicei în orașe, cu scopul de a colecta și evacua apa întrebuințată. Una dintre primele condiții ale salubrității publice este o bună canalizare.
6. [DLRM] CANALIZARE, canalizări, s. f. Acțiunea de a canaliza și rezultatul ei. ♦ Totalitatea lucrărilor executate (în orașe) pentru a colecta și evacua apa întrebuințată sau apa de ploaie.
7. [DN] CANALIZARE s.f. Acțiunea de a canaliza și rezultatul ei; canalizație. ♦ Totalitatea lucrărilor tehnice executate pentru colectarea și evacuarea apelor uzate dintr-un oraș sau dintr-un centru industrial. ♦ Deschidere a unui vas anatomic obstruat. [< canaliza].
8. [Șăineanu, ed. VI] canalizare f. lucrarea de a canaliza: canalizarea Dâmboviței.
9. [DEX '09] CANALIZA, canalizez, vb. I. Tranz. 1. A îndrepta cursul unei ape pe un canal (1). ♦ Fig. A dirija o acțiune într-un anumit sens. 2. A dota o localitate, un teren, un sistem tehnic etc. cu canale de scurgere. – Din fr. canaliser.
10. [MDA2] canaliza vt [At: DA / Pzi: ~zez / E: fr canaliser] 1 A îndrepta cursul unei ape pe un canal (4). 2 (Fig) A dirija cursul unei acțiuni într-un anumit sens. 3 A dota o localitate, un sistem tehnic etc. cu canale (1) de scurgere.
11. [CADE] *CANALIZA (-izez) vb. tr. 1 A așeza canale de scurgere ¶ 2 A face navigabil cursul unui rîu [fr.].
12. [DLRLC] CANALIZA, canalizez, vb. I. Tranz. 1. A dirija, a îndrepta cursul unui rîu pe o albie săpată în scopul navigației, al instalării de stațiuni hidrotehnice, al irigării regiunilor secetoase, al asanării terenurilor mlăștinoase sau al prevenirii inundațiilor. ♦ Fig. (Cu determinări introduse prin prep. «spre», «înspre», «către») A îndrepta, a dirija într-un anumit sens, cu un anumit scop. 2. A înzestra, a prevedea o localitate sau o cale de comunicație cu canale de scurgere pentru evacuarea diferitelor lichide, a apei întrebuințate etc. Stradă canalizată.
13. [DLRM] CANALIZA, canalizez, vb. I. Tranz. 1. A îndrepta cursul unei ape pe un canal (1). ♦ Fig. A dirija o acțiune într-un anumit sens. 2. A prevedea o localitate sau o cale de comunicație cu canale de scurgere. – Fr. canaliser.
14. [DN] CANALIZA vb. I. tr. 1. A îndrepta (o parte dintre) apele unui rîu pe o albie artificială, destinată navigației, irigării etc. 2. (Fig.) A îndrepta ceva într-un anumit sens, în vederea unui scop anumit. 3. A înzestra (un oraș, o construcție etc.) cu canale de scurgere pentru evacuarea apelor uzate. [< fr. canaliser].
15. [MDN '00] CANALIZA vb. tr. 1. a îndrepta apele unui râu pe o albie artificială. 2. (fig.) a dirija ceva într-un anumit sens, scop. 3. a înzestra (un oraș, o construcție etc.) cu canale de scurgere. 4. a deschide un vas anatomic obstruat. (< fr. canaliser)
16. [Șăineanu, ed. VI] canalizà v. 1. a stabili canale; 2. a face un râu navigabil.
17. [Scriban] *canalizéz v. tr. (fr. canaliser). Fac canale: a canaliza o țară. Prefac un rîŭ în canal, îĭ regulez albia ca să devină navigabil orĭ să nu se maĭ reverse.
18. [DOOM 3] canalizare s. f., g.-d. art. canalizării; pl. canalizări
19. [DOOM 2] canalizare s. f., g.-d. art. canalizării; pl. canalizări
20. [DOOM 3] canaliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. canalizez, 3 canalizează; conj. prez. 1 sg. să canalizez, 3 să canalizeze
21. [DOOM 2] canaliza (a ~) vb., ind. prez. 3 canalizează
22. [IVO-III] canalizez.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL