1. [DEX '09] CANALIE, canalii, s. f. Persoană care săvârșește o faptă josnică; mișel, ticălos, netrebnic. – Din it. canaglia.
2. [MDA2] canalie sf [At: CAMIL PETRESCU, T. II, 446 / P: ~li-e / Pl: ~ii / E: it canaglio] Om ticălos.
3. [CADE] *CANALIE sf. 1 Prostimea, partea cea mai decăzută a poporului, pleavă ¶ 2 Ticălos, nemernic, om fără omenie: am avut în totdeauna oroare de ... canalia care m’a nenorocit VLAH. [it. canaglia].
4. [DLRLC] CANALIE, canalii, s. f. Persoană care săvîrșește o faptă josnică, condamnabilă; mișel, infam, netrebnic, ticălos. Vreau să văd dacă ești numai canalie, sau și prost. CAMIL PETRESCU, T. II 566. Canalie nerușinată! Nu știu ce mă ține să nu-ți zdrobesc capul. CARAGIALE, O. I 137. – Pronunțat: -li-e.
5. [DLRM] CANALIE, canalii, s. f. Persoană care săvîrșește o faptă josnică; mișel, ticălos, netrebnic. – It. canaglia.
6. [DN] CANALIE s.f. Netrebnic, mișel, ticălos. [Gen. -iei. / cf. it. canaglia, fr. canaille].
7. [MDN '00] CANALIE s. f. netrebnic, mișel, ticălos. (< it. canaglia, fr. canaille)
8. [Șăineanu, ed. VI] canalie f. 1. gloată: în aplauzele grele ale canaliei de uliți EM.; 2. om de rând, nemernic.
9. [Scriban] *canálie f. (fr. canaille, d. it. canaglia, haĭtă de cînĭ, d. cane, cîne). Plebe, gloată de ghĭorlanĭ. Om răŭ, om mișel.
10. [DOOM 3] canalie (desp. -li-e) s. f., art. canalia (desp. -li-a), g.-d. art. canaliei; pl. canalii, art. canaliile (desp. -li-i-)
11. [DOOM 2] canalie (-li-e) s. f., art. canalia (-li-a), g.-d. art. canaliei; pl. canalii, art. canaliile (-li-i-)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL