1. [DEX '09] CAMILAFCĂ, camilafce, s. f. Potcap acoperit cu un văl, de obicei negru, care atârnă pe spate, purtat de prelații și călugării ortodocși la anumite ocazii. – Din sl. kamilavka.
2. [MDA2] camilafcă sf [At: PRAV. 1120 / V: calima~, ~melaucă, ~ft sn, ~aucă, căm~, (înv) cămilahvă, cămilavcă, chemelavhă / Pl: ~fce, ~lăfci / E: vsl камиловка] Potcap (sau scufie) acoperit cu un văl, de obicei negru, care atârnă pe spate, purtat de prelații și călugării ortodocși la anumite ocazii.
3. [CADE] CAMILAFCĂ, ‡CAMILAVCĂ (pl. -ăfci, -ăvci) sf. ⛪ Potcapiu acoperit cu un văl negru, ce atîrnă numai pe spate, purtat de călugării și episcopii ortodocși la zile mari (🖼 786): cele două aripioare ale camilăvcii carele vin dinainte PRV. -MB. [gr. -biz.].
4. [DEX '98] CAMILAFCĂ, camilafce, s. f. Potcap (sau scufie) acoperit cu un văl, de obicei negru, care atârnă pe spate, purtat de prelații și călugării ortodocși la anumite ocazii. – Din sl. kamilavka.
5. [DLRLC] CAMILAFCĂ, camilafce, s. f. Potcap acoperit cu văl negru atîrnat pe spate, purtat de monahii ortodocși la anumire ocazii. Maica Nimfodora îi făcu semn să se apropie, înclinîndu-și camilafca. SADOVEANU, P. M. 287. Numai după ce toate se isprăviră și camilafcele cuvioșilor părinți se mișcară într-acolo, veni și starețul. SADOVEANU, Z. C. 261.
6. [DLRM] CAMILAFCĂ, camilafce, s. f. Potcap acoperit cu un văl negru care atîrnă pe spate, purtat de călugării ortodocși la anumite ocazii. – Slav (v. sl. kamilavka < gr.).
7. [Șăineanu, ed. VI] camilafcă f. acoperemânt de cap, cilindric, înalt, de coloare neagră și prevăzut cu un văl în partea dinapoi: camilafca face parte din ornatul călugăresc și episcopal. [Gr. mod. KAMILAVKI, lit. din păr de cămilă].
8. [Scriban] camiláfcă f., pl. e (mgr. și ngr. kamiláfka și kalimáfka, -áfki, d. vgr. kálymma, acoperemînt, și auhén, ceafă; vsl. bg. kamilávka. V. comănac). Gluga pe care o poartă prelațiĭ ortodocșĭ peste potcap la zile marĭ.
9. [MDA2] calimafcă sf vz camilafcă
10. [MDA2] camelaucă sf vz camilafcă
11. [MDA2] camilaft sn vz camilafcă
12. [MDA2] camilahvă sf vz camilafcă
13. [MDA2] camilaucă sf vz camilafcă
14. [MDA2] camilavcă sf vz camilafcă
15. [MDA2] cămilahvă sf vz camilafcă
16. [MDA2] cămilavcă sf vz camilafcă
17. [MDA2] chemelavhă sf vz camilafcă
18. [DOOM 3] camilafcă s. f., g.-d. art. camilafcei; pl. camilafce
19. [DOOM 2] camilafcă s. f., g.-d. art. camilafcei; pl. camilafce
20. [IVO-III] camilafcă, -ce.
21. [DER] camilafcă (-ăfci), s. f. – Pălărie tipică a călugărilor și a episcopilor ortodocși, compusă din potcap și camilafca propriu-zisă, care este un văl negru ce cade pe spate. – Var. camelaucă, hămelaucă. – Mr. cămălafche. Ngr. ϰαμηλαύϰα, ϰαμηλαύϰι(ον) (Meyer 169; Murnu 10), cf. lat. med. camelaucum, alb. kamilafka, bg. kamilavka.
22. [DAS] ACOPERĂMÎNT DE CAP. Subst. Pălărie, pălărioară (dim.), pălăriuță, clop (reg.); canotieră, sombrero; pălărie de paie, panama; cilindru (înv.), joben, gambetă (înv.), melon (rar); petas (ist.); bicorn, tricorn, șleapcă (reg.); cauc, calpac (înv.), potcap, potcapic (rar), camilafcă, culion (înv.); pălărie de damă, pălărioară, tocă, baretă (rar). Căciulă, căciuliță (dim.), căciuloi (augm.), cușmă (reg.), țurcă, țurcană, tombateră (înv.), chiulaf (înv.), ișlic (înv.), ișlicel (dim., înv.), gugiuman (înv.), cucă (înv.). Chipiu, șapcă, ceapcă (rar), tiulercă (reg.), capelă, capeluță (dim.), caschetă, ceacău (reg.). Coif, cască, chivără (înv.). Beretă, bască; turban, turbulan (înv.), tulpan (rar), cealma (înv.); scufie, scufă, scufiță (dim.), ceapsă (reg.), tichie, tichiuță (dim.), bonetă, bonețică (dim.), căiță (reg.); fes. Basma, băsmăluță (dim.), cimber (reg.), batic, năframă, năfrămioară (dim.), năfrămuță, năfrămiță, cîrpă (rar), cîrpușoară (dim.), broboadă, bariș, bertă (reg.), maramă, mărămuță (rar), mărămioară (dim.,: rar), pînzătură (reg.), testemel (pop.), tulpan, tulpănaș (dim.), legătură, felegă (reg.), grimea (reg.), grimeluță (dim., reg.), casîncă (reg.), peșchir (înv. și reg.), vil, voal, vîlnic, potilat (reg.), hobot (reg.). Vb. A purta pălărie (șapcă, căciulă), a avea ceva în (pe) cap; a(-și) pune ceva în (pe) cap, a-și acoperi capul, a se lega (cu ceva) la cap, a (se) îmbrobodi, a-și scoate pălăria (căciula etc.), a se descoperi; a se dezbrobodi. V. îmbrăcare, îmbrăcăminte, obiecte de îmbrăcăminte.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL