1. [DEX '09] CALVINISM s. n. 1. Teologia lui J. Calvin și a discipolilor săi. 2. Învățătura și practicile desprinse din lucrările lui J. Calvin, caracteristice Bisericii reformate și celei prezbiteriene. – Din fr. calvinisme.
2. [MDA2] calvinism sn [At: RUSSO, S. 78 / Pl: (nob) ~ e / E: fr calvinisme] 1 Doctrină protestantă întemeiată, în secolul al XVI-lea, de I. Calvin. 2 Biserica calvină.
3. [CADE] *CALVINISM sbst. ⛪ Doctrina reformatorului Calvin [fr.].
4. [DEX '98] CALVINISM s. n. Doctrină protestantă întemeiată în sec. XVI de Calvin. – Din fr. calvinisme.
5. [DLRM] CALVINISM s. n. Cult religios protestant, întemeiat în secolul al XVI-lea de Calvin. – Fr. calvinisme.
6. [DN] CALVINISM s.n. Cult religios protestant, întemeiat în sec. XVI de Calvin, care suprimă complet ceremoniile și reduce sfintele taine la botez și cuminecătură, sub steagul căruia burghezia dintr-o serie de țări vest-europene a luptat în sec. XVI și XVII împotriva aristocrației feudale și catolicismului. [Cf. fr. calvinisme].
7. [MDN '00] CALVINISM s. n. cult religios protestant care suprimă complet ceremoniile și reduce sfintele taine la botez și cuminecătură. (< fr. calvinisme)
8. [Șăineanu, ed. VI] calvinism n. doctrina lui Calvin. Ea se deosebește de celelalte doctrine protestante prin suprimarea completă a ceremoniilor (cultul sfinților și al moaștelor, al icoanelor și chiar al crucii, considerate ca idolatrie), prin negațiunea absolută a tradițiunii, prin dogma predestinațiunii (nu e liber arbitru) și prin reducerea sfintelor taine la botez și cuminecătură. V. protestantism.
9. [DLRLC] CALVlNISM s. n. Cult religios protestant, întemeiat în secolul al XVI-lea de Calvin. De unde a pornit împotrivirea biruitoare în contra calvinismului, de acolo trebuie să pornească și reacția mîntuitoare în contra scolasticăi latinești. RUSSO, O. 74.
10. [Scriban] *calvinízm n. Doctrina religioasă a luĭ Calvin. – Calvinizmu e o sectă religioasă care se distinge pin originea democratică pe care o atribue autoritățiĭ religioase. El suprimă crucea, sfințiĭ, moaștele, icoanele, tradițiunea și liberu arbitriŭ și admite numaĭ dogma predestinațiuniĭ, botezu și împărtășirea. Calviniștiĭ au fost numițĭ în Francia hughenoțĭ. Această sectă e răspîndită pin Elveția, Olanda, Scoția și Ungaria. Există pin România sate numite Calvinĭ, probă că odinioară aŭ fost locuite de Ungurĭ calviniștĭ. Calvin e autoru Instituțiuniĭ Creștineștĭ, o foarte însemnată carte a vechiĭ literaturĭ franceze.
11. [DOOM 3] calvinism s. n.
12. [DOOM 2] calvinism s. n.
13. [IVO-III] calvinism.
14. [DE] CALVINISM (< fr.) s. n. Doctrină protestantă întemeiată de J. Calvin; formulată în „Instituția religiei creștine”. C. acceptă ca sursă unică a credinței Sf. Scriptură; reține din taine numai botezul și împărtășania, dar respinge atît transsubtanțiația romană cît și consubstanțiația lutherană; recunoaște predestinarea absolută și grația divină irezistibilă. C. susține întoarcerea la simplitatea creștinismului primitiv și respinge ierarhia ecleziastică. Răspîndit în țări din Europa și America.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL