1. [DEX '09] CALICIE s. f. 1. Sărăcie (extremă); calicenie. 2. Zgârcenie, avariție. – Calic + suf. -ie.
2. [MDA2] calicie sf [At: LB / Pl: ~ii / E: calici + -ie] 1 Sărăcie (1). 2 Cerșetorie. 3 Avariție.
3. [CADE] CALICIE sf. 1 Sărăcie lucie: calicia e la aceia cari n’au știut să-și păstreze gălbănașii GRL. ¶ 2 Sgîrcenie ¶ ¶ NECALICIE [calic].
4. [DLRLC] CALICIE s. f. 1. Stare de calic (1), sărăcie extremă, mizerie. Ciumă și calicie! Spitalele și mănăstirile pline de bolnavi și de cerșetori. GHICA, S. 492. Nu mă duc la sărăcie, Nu mă duc la calicie. PĂSCULESCU, L. P. 273. Decît în calicie, Mai bine la haiducie! TEODORESCU, P. P. 290. 2. Zgîrcenie, avariție. Se mîhni pînă în suflet Prometeu cînd văzu pînă unde merge calicia zeului zeilor. ISPIRESCU, U. 85.
5. [DLRM] CALICIE s. f. 1. Sărăcie (extremă). 2. Zgîrcenie, avariție. – Din calic + suf. -ie.
6. [Șăineanu, ed. VI] calicie f. 1. sărăcie: ai avut drept sceptru un băț de călicie AL.; 2. sgârcenie.
7. [Scriban] calicíe f. Cerșitorie. Mare sărăcie. Mare avariție.
8. [DOOM 3] calicie s. f., art. calicia, g.-d. calicii, art. caliciei
9. [DOOM 2] calicie s. f., art. calicia, g.-d. calicii, art. caliciei
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL