1. [DEX '09] CALICESC, -EASCĂ, calicești, adj. (Rar) De calic, propriu calicului. – Calic + suf. -esc.
2. [MDA2] calicesc, ~ească a [At: I. CR. I, 53 / Pl: ~ești / E: calic + -esc] 1 Care provine de la calic (1). 2 Specific calicului (1). 3 Care aparține calicului (1). 4 Care se referă la calic (1). 5 De calic (1).
3. [CADE] CALICESC adj. Ca de calic.
4. [DLRM] CALICESC, -EASCĂ, calicești, adj. (Rar) De calic, propriu calicului. – Din calic + suf. -esc.
5. [Scriban] 1) calicésc, -eáscă adj. De calic: lux calicesc.
6. [Scriban] 2) calicésc v. tr. Fam. Schilodesc, ologesc, lovesc răŭ: Auleŭ! M’aĭ calicit! Prefac în calic. Sărăcesc, aduc la sărăcie: războĭu a calicit țara. V. intr. Ajung sărac: cartoforu a calicit. Cerșesc: umbla calicind. V. refl. Mă milogesc, mă rog umilit. Mă scumpesc, mă chirinogesc, mă arăt zgîrcit.
7. [DEX '09] CALICI, calicesc, vb. IV. 1. Intranz., refl. și tranz. A deveni sau a face să devină calic (1); a sărăci. ♦ Intranz. (Înv.) A cerși. 2. Refl. A se zgârci2. 3. Tranz. și refl. (Înv. și reg.) A (se) ologi, a (se) schilodi. – Din calic.
8. [MDA2] calici [At: URECHE, ap. LET. I, 101/29 / V: căl~ / Pzi: ~cesc / E: calic] 1-2 vir A deveni sau a face să devină calic (4) Si: a (se) schilodi. 3-4 vir A deveni sau a face să devină calic (1) Si: sărăci. 5-6 vir A cerși. 7 vr A se zgârci.
9. [CADE] CALICI (-icesc) I. vb. tr. 1 † A ologi ¶ 2 A sărăci, a aduce la sapă de lemn: în cîțiva ani de zile m’au calicit cu desăvîrșire CRG.. II. vb. intr. 1 A cerși, a exercita meseria de cerșetor: nu-i rușine oare... să calicim de la slugile noastre? GRL.; cine nu știe că neam de neamul meu aici am calicit cu toții? CRG. ¶ 2 A sărăci, a ajunge la sapă de lemn: a calicit cu cheltuelile, vrînd să se aleagă deputat ALECS.. III. vb. refl. 1 A sărăci de tot: m’am calicit ca să te scap de execuție ALECS. ¶ 2 A cerși, a cere ca un calic, ca un milog ¶ 3 A se arăta sgîrcit, a se scumpi: și ’n casă te calicești pînă la lescaie, rîtane! CAR..
10. [DLRLC] CALICI, calicesc, vb. IV. 1. Tranz. (în regimurile de exploatare) A face pe cineva calic (1), a-l sărăci, a-l aduce la sapă de lemn. Nici nu vrei să stai cu noi de vorbă după ce ne-ai calicit. CAMILAR, N. II 93. Neică, frate, m-ai calicit! Atîta aveam pentru hrana copiilor: un cal și o căruță. PAS, L. I 287. Ce faci, vodă? Ce gîndești Pe la noi de cînd trăiești? Pe la noi de cînd veniși Țara toată caliciși. LIT. ANTIMONARHICĂ 110. ◊ Intranz. De cînd ne-a oropsit, Mai de tot am calicit. TEODORESCU, P. P. 552. ◊ Refl. Tudorel că-mi sărăcea, Tudorel se calicea. TEODORESCU, P. P. 670. 2. Refl. A nu se îndura să dea banul din pungă, a fi zgîrcit. Și-n casă te calicești pînă la lescaie. CARAGIALE, O. III 36. 3. Intranz. (Învechit) A cerși. Văzui copiii pe uliți calicind. NEGRUZZI, S. II 236. 4. Tranz. (Regional) A schilavi, a ologi. (Refl.) Zgaiba... sapă tot piciorul... și se calicește vita de ispravă. La TDRG.
11. [DLRM] CALICI, calicesc, vb. IV. 1. Intranz., refl. și tranz. A deveni sau a face să devină calic (1). ♦ Intranz. (Înv.) A cerși. 2. Refl. A se lăcomi; a se zgîrci. 3. Tranz., intranz. și refl. (Înv. și reg.) A ologi. – Din calic.
12. [Șăineanu, ed. VI] calicì v. 1. Mold. a sărăci; neamul tău să calicească POP.; 2. refl. a cerși: a se calici la cineva; 3. a fi sgârcit: se calicește să cheme un doctor.
13. [DOOM 3] calicesc (rar) adj. m., f. calicească; pl. m. și f. calicești
14. [DOOM 2] calicesc (rar) adj. m., f. calicească; pl. m. și f. calicești
15. [DOOM 3] calici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. calicesc, 3 sg. calicește, imperf. 1 caliceam; conj. prez. 1 sg. să calicesc, 3 să calicească
16. [DOOM 2] calici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. calicesc, imperf. 3 sg. calicea; conj. prez. 3 să calicească
17. [DLRLV] CALICI vb. (Mold .) A ologi; a ciunti. De mînî și de picioare îi calicea. URECHE. Stăpînii . . . calicesc cu bătăi cumplite. BUCOAVNĂ 1795, 49v. Etimologie: calic + suf. -i; cf. rus. kalĕčitĭ. Vezi și calic.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL