1. [DEX '09] CALEMGIU, calemgii, s. m. (Înv.) Funcționar de cancelarie; copist. – Din tc. kalemcı.
2. [MDA2] calemgiu [At: ZILOT, CRON. 77 / V: ~engiu / Pl: ~ii / E: tc kalemgçi] (Tcî) 1-2 sm (Persoană cu) rangul de logofăt de visterie. 3 sm Funcționar de cancelarie Si: (înv) conțopist, copist, diac, impiegat, logofăt, pisar. 4-5 sm, a (Om) bun mânuitor al condeiului Si: scriitor, stilist.
3. [CADE] ‡CALEMGIU sm. 🔎 Scriitor la calemul Divanului, logofăt al Divanului: acești boieri... iscălesc orice anaforale le vor da calemgiii C. -RAD, [tc.].
4. [DLRLC] CALEMGIU, calemgii, s. m. (Învechit și arhaizant) Funcționar de cancelarie; copist, pisar. Acum Nu mai vrea să doarmă cu frații mai mici de cînd e calemgiu la Visterie. CAMIL PETRESCU, O. 186. Calemgiii... purtau ișlic mic. GHICA, S. 500. Palatul era plin de boieri și de calemgii de tot felul. FILIMON, C. 57.
5. [DLRM] CALEMGIU, calemgii, s. m. (Înv.) Funcționar de cancelarie; copist. – Tc. kalemcı.
6. [Șăineanu, ed. VI] calemgiu m. scriitor la calemul Divanului, logofăt de vistierie: dieci de vistierie și calemgii GHICA. [Turc. KALEMDJI].
7. [Scriban] calemgíŭ m. (turc. kalemği). Vechĭ. Scriitor, copist, logofăt (la calemu Divanuluĭ). V. divictar.
8. [MDA2] calengiu sm vz calemgiu
9. [DOOM 3] calemgiu (înv.) s. m., art. calemgiul; pl. calemgii, art. calemgiii (desp. -gi-ii)
10. [DOOM 2] calemgiu (înv.) s. m., art. calemgiul; pl. calemgii, art. calemgiii (-gi-ii)
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL