1. [DEX '09] CALCIU s. n. 1. Element chimic metalic, alb-argintiu, moale, foarte răspândit în natură sub formă de combinații. 2. Sare a calciului (1), întrebuințată ca medicament în anumite cazuri de decalcifiere a organismului. – Din fr. calcium.
2. [CADE] *CALCIU sbst. 🔬 Metal foarte ușor, foarte oxidabil, descoperit de Davy în 1808, se găsește sub formă de carbonat de calciu (calcar, marmoră cretă, stalachte), sulfat de calciu, etc. [fr.].
3. [DEX '98] CALCIU s. n. 1. Element chimic metalic, alb-argintiu, moale, foarte răspândit în natură sub formă de compuși. 2. Săruri ale calciului (1), întrebuințate ca medicament în anumite manifestări de decalcifiere a organismului. – Din fr. calcium.
4. [DLRLC] CALCIU s. m. 1. Element chimic, metalic, alb-argintiu, foarte răspîndit în natură sub formă de săruri (carbonat, clorat, sulfat, fosfat). 2. Săruri ale calciului (1) întrebuințate ca medicament cu scop preventiv și curativ în anumite manifestări de decalcifiere a organismului. Injecții de calciu.
5. [DLRM] CALCIU s. n. 1. Element chimic, metalic, alb-argintiu, foarte răspîndit în natură sub formă de săruri. 2. Săruri ale calciului (1) întrebuințate ca medicament în anumite manifestări de decalcifiere a organismului. – Fr. calcium.
6. [DN] CALCIU s.n. 1. Metal alcalino-pămîntos, alb-argintiu, răspîndit foarte mult în natură sub formă de săruri. 2. Medicament compus din săruri de calciu (1), folosit mai ales contra manifestărilor de decalcifiere a organismului. [Pron. -ciu. / < fr. calcium, cf. lat. calx – var].
7. [MDN '00] CALCIU s. n. 1. metal alcalino-pământos, moale, alb-argintiu. 2. medicament conținând calciu (1). (< fr. calcium)
8. [Șăineanu, ed. VI] calciu n. metal alb gălbuiu ce se scoate din var (izolat de Davy în 1908).
9. [Scriban] *cálciŭ n. (d. lat. calx, cálcis, var). Chim. Un metal alb galbiŭ bivalent care se obține descompunînd calcea cu pila luĭ Volta. A fost izolat de Davy la 1808.
10. [DOOM 3] calciu s. n., art. calciul; simb. Ca
11. [DOOM 2] calciu [ciu pron. cĭu] s. n., art. calciul; simb. Ca
12. [MDO] calciu
13. [IVO-III] calciu.
14. [DE] CALCIU (< fr. {i}; {s} lat. calc- „var”) s. n. Element chimic (Ca; nr. at. 20, m. at. 40,08, p. t. 842-848°C; p. f. 1.439°C), metal alb-argintiu, moale, din familia metalelor alcalino-pămîntoase. Se găsește în natură numai sub formă de combinații (calcar, gips etc.). Se prepară prin electroliza unui amestec de clorură de calciu anhidră și fluorură de calciu. În combinații funcționează în starea de valență. 2. Face parte din compoziția organismului animal, avînd un rol plastic în formarea țesutului osos. Compușii săi au multiple utilizări în construcție, în industrie etc. și în terapeutică (pentru recalcificare, ca antialergic și sedativ). A fost descoperit (1808) de H. Davy și J.J. Berzelius.
15. [DE] Ca, simbol chimic pentru Calciu.
16. [Onomastic] CALCE-CALCIU subst. „buruiană” (DLR) și blg. Кaлчo, srb-cr. Kalča, derivat deWei- gand din st. Kalinikos. (v. Partea I, Calinic). 1. Calce b. (16 B VI 8); – C. (Gorj 343). 2. Calcea (16 B I 79, V 425; 17 B I 20); Calcia, fam. (Tel 58); – diac scris și Calcio (Cat; Ț-Rom 171; Fior 120; 13-15 B 127). 3. Călcea (Isp III1); Călceia f. (17 AI 52); Călcești (17 B I 263; II 215; AO III nr. 16). 4. Cîlce (17 A IV 150);- Ioan (16 A IV 148); -ești s. (Tis; Mus). 5. Calciu pren. (RA; – C. (Bîr I); Calciul boier din Vlașca (BCI V 188; PGov f° 17; Div 67); – (17 BI 439, II 46); -Roșu (16 B III 141); – popa (Hur 92) și t. (Mus);- țig., 1585 (Has, Cuvente I 31) etc. 6. Cf. Călciurescu act.
17. [Argou] calciu s. n. 1. șampanie. 2. întăritoare / energizantă.
18. [Argou] a avea o cădere de calciu expr. (adol.) a ejacula
19. [Argou] a zugrăvi în calciu smuls expr. (intl.) a sparge o casă.
20. [Argou] ai nevoie de un calciu? expr. (glum.) 1. ți-e rău? 2. ești singur(ă)? 3. pot să-ți ofer ceva de băut?
21. [Argou] te fac un calciu? expr. (glum.) 1. ți-e rău? 2. ești singură? 3. pot să-ți ofer ceva de băut?
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL