1. [DEX '09] CALAMAR, calamari, s. m. (La pl.) Gen de cefalopode comestibile, cu corpul alungit, cu înotătoarele triunghiulare și cu gura înconjurată de opt brațe și două tentacule (Loligo); (și la sg.) animal din acest gen. [Var.: calmar s. m.] – Din fr. calmar.
2. [DEX '09] CALMAR s. m. v. calamar.
3. [DEX '09] CĂLĂMARĂ s. f. v. călimară.
4. [DEX '09] CĂLIMARĂ, călimări, s. f. Vas mic de sticlă, de metal, de material plastic etc., în care se ține cerneala. [Var.: (înv.) călămară s. f.] – Din ngr. kalamári.
5. [MDA2] calmar sm [At: GOLESCU, Î. 81 / V: ~lamare, ~lam~, călăm~ sn / Pl: ~i / E: fr calmar] 1 (Lpl) Gen de cefalopode comestibile, cu corpul alungit, cu înotătoarele triunghiulare și cu gura înconjurată de zece tentacule (Loligo). 2 (Șls) Animal din genul calamari (1).
6. [MDA2] călămar sm vz calmar
7. [MDA2] călămară sf vz călimară
8. [MDA2] călămăr sf vz călimară
9. [MDA2] călemară sf vz călimară
10. [MDA2] călemăr sf vz călimară
11. [MDA2] călimar sn vz călimară
12. [MDA2] călimară sf [At: AXINTE URICARUL, ap. LET. II, 144/1 / V: ~lăm~ (pl: ~lămări), ~lemăr sn, (pl: ~lemaruri), ~lem~ (pl: ~lemări), ~ar (pl: ~ruri sn), (Trs) ~măr sn, (înv) ~riu sn, ~re / Pl: ~mări / E: ngr ϰαλαμάρις, bg калимар] Vas mic de metal, de sticlă, de material plastic etc. în care se ține cerneala.
13. [MDA2] călimare sf vz călimară
14. [MDA2] călimariu sn vz călimară
15. [MDA2] călimăr sn vz călimară
16. [CADE] ❍CĂLĂMARĂ 👉 CĂLIMARĂ.
17. [CADE] CĂLIMARĂ, Mold. CĂLĂMARĂ (pl. -ări) sf. Vas mic (de sticlă de porțelan sau de metal) în care se pune cerneală de scris (🖼 757); în vremea veche, logofeții, grămăticii, etc. o purtau și la brîu (🖼 758): condicarul ... întingînd din vreme în vreme condeiul de pană de gîscă în călimările de la brîu I. -GH. [ngr. χαλαμάρι].
18. [DEX '98] CALMAR, calmari, s. m. (La pl.) Gen de cefalopode comestibile, cu corpul alungit, cu înotătoarele triunghiulare și cu gura înconjurată de zece tentacule (Loligo); (și la sg.) animal din acest gen. – Din fr. calmar.
19. [DLRLC] CĂLĂMĂR s. n. v. călimară.
20. [DLRLC] CĂLIMAR s. n. v. călimară.
21. [DLRLC] CĂLIMARĂ, călimări, s. f. Vas mic de sticlă, de porțelan sau de metal, în care se ține cerneala. Mîna pe condei punea. În călimări îl muia. TEODORESCU, P. P. 601. ◊ Fig. Din călimara nopții... Se-aprinde-acum lumina. ANGHEL-IOSIF, C. M. I 151. – Variante: călămară (CARAGIALE, O. VII 195, CREANGĂ, A. 12) s. f., călimar (MACEDONSKI, O. III 79), călămăr (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 176) s. n.
22. [DLRM] CĂLIMARĂ, călimări, s. f. Vas mic în care se ține cerneala. [Var.: călămară s. f.] – Ngr. kalamári.
23. [DN] CALMAR s.m. Moluscă asemănătoare cu sepia, cu înotătoarele scurte și triunghiulare, și avînd în jurul gurii zece tentacule. [< fr. calmar].
24. [MDN '00] CALMAR s. m. cefalopod, asemănător cu sepia, cu înotătoare scurte, triunghiulare și gura înconjurată de tentacule. (< fr. calmar)
25. [Șăineanu, ed. VI] călimări f. pl. vas mic (de sticlă, porțelan sau lemn) cu cerneală de scris [Gr. mod. CALAMÀRI].
26. [Scriban] călimáră f., pl. ărĭ (ngr. kalamári, cutiuță cu condeĭe și călimară, d. vgr. kalamárion, care vine d. kálamos, trestie, condeĭ; bg. kalamar, kŭlimar, nsl. kalimar, rut. kalamar). Sud. Șipușor (sticluță) de ținut cerneală în buzunar saŭ pe masă. – În est calamară (pl. călămărĭ) și calamare (pl. călămărĭ), în Trans. călimar (pl. e).
27. [DOOM 3] !calamar s. m., pl. calamari
28. [DOOM 2] calamar / calmar s. m., pl. calamari / calmari
29. [DOOM 3] călimară s. f., g.-d. art. călimării; pl. călimări
30. [DOOM 2] calmar v. calamar
31. [DOOM 2] călimară s. f., g.-d. art. călimării; pl. călimări
32. [MDO] călimară, pl. călimări
33. [IVO-III] călimară, -mări.
34. [DER] calamar (calamari), s. m. – Gen de cefalopode comestibile. Ngr. ϰαλαμάρις, cf. it. calamaio, sp. calamar, sl. kalamari.
35. [DER] călimară (călimări), s. f. – Vas mic în care se ține cerneala. – Var. (Mold.) călămar, megl. călămar, călimară. Ngr. ϰαλαμάρις sau ϰαλαμαριά (Densusianu, Rom., XXXIII, 275; DAR); cf. tc., alb., bg., sb. kalamar. Sec. XVII, este pop.
36. [DE] CALMAR (< fr., germ.) s. m. Cefalopod comestibil din genul Loligo, cu corpul alungit, conic, de 8-50 cm, cu înotătoarele triunghiulare și gura înconjurată de 10 tentacule; trăiește în M. Mediterană și în Oc. Atlantic. Pielea de c. este utilizată în marochinărie.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL