1. [DEX '09] CAIMAN2, caimani, s. m. (Reg.) Persoană care însoțește în pădure pe muncitori sau pe plutași, pentru a le pregăti mâncarea, a le păzi și curăța coliba etc. – Et. nec.
2. [DEX '09] CAIMAN1, caimani, s. m. Specie de crocodil din America de Sud care are pe partea ventrală plăci osoase mobile. – Din fr. caïman.
3. [MDA2] caiman1 sm [At: SADOVEANU, V. F. 191, ap. DA ms / Pl: ~i / E: nct] (Reg) Bărbat în vârstă, care însoțește o echipă de muncitori lemnari în pădure, îi păzește, le curăță coliba și le face de mâncare.
4. [MDA2] caiman2 sm [At: DA ms / Pl: ~i / E: fr caiman] (Zlg; reg) Aligator (1) (Alligator mississippiensis).
5. [CADE] *CAIMAN sm. 🐟 Specie de crocodil, foarte vorace, cu botul lung, din apele Americei și ale Chinei, numit și „aligator” (Alligator) (🖼 723) [fr.].
6. [DEX '98] CAIMAN1, caimani, s. m. Specie de crocodil din America Centrală și de Sud care are pe partea ventrală plăci osoase mobile. – Din fr. caïman.
7. [DEX '98] CAIMAN2, caimani, s. m. (Reg.) Persoană care însoțește în pădure pe muncitorii lemnari sau pe plutași, pentru a le pregăti mâncarea, pentru a le păzi și curăța coliba etc. – Et. nec.
8. [DLRLC] CAIMAN1, caimani, s. m. Aligator. – Pronunțat: cai-.
9. [DLRLC] CAIMAN2, caimani, s. m. (Regional) Bărbat în vîrstă înaintată care însoțește o echipă de muncitori lemnari în pădure, le păzește și curăță coliba și le face de mîncare. Lucrătorii erau la lucrul lor, la mînatul buștenilor pe unda rîului; numai caimanul se afla acasă și pregătea prînzul. SADOVEANU, V. F. 150.
10. [DLRM] CAIMAN1, caimani, s. m. (Zool.) Aligator [Pr.: cai-] – Fr. caïman.
11. [DLRM] CAIMAN2, caimani, s. m. (Reg.) Persoană care însoțește în pădure pe muncitorii lemnari sau pe plutași, pentru a le face de mîncare, pentru a le păzi și a le curăța coliba etc. [Pr.: cai-]
12. [DN] CAIMAN s.m. Crocodil din fluviile și lacurile Americii Centrale și de Sud, înrudit cu aligatorii. [Pron. -ca-i-, pl. -ni. / < fr. caïman, cf. sp. caimán < cuv. caraib].
13. [MDN '00] CAIMAN s. m. crocodil din fluviile și lacurile Americii Centrale și de Sud, înrudit cu aligatorii. (< fr. caïman, sp. caiman)
14. [Șăineanu, ed. VI] caiman m. reptil din America, asemenea crocodilului.
15. [Scriban] *caĭmán m. (sp. caiman, d. caraibu acaĭuman). Aligator, crocodil din America și din China.
16. [DOOM 3] caiman (desp. cai-) s. m., pl. caimani
17. [DOOM 2] caiman (cai-) s. m., pl. caimani
18. [DRAM 2021] caiman, caimani, s.m. (reg.) Lucrător care se ocupă cu gospodăria cabanei, muncitor forestier: „Aici era adusă o femeie numită căimăniță, care le pregătea mesele și întreținea curățenia [în cabana butinarilor]” (Horj, 2007). ■ „Înainte, nu erau femei la pădure. Și lucrurile femeiești erau făcute de butinari. Când lipsea apă, se zicea Caiman apă!, sau Caiman lemne! Adică lipsesc apă, lemne etc. După o vreme, butinarii au ajuns la concluzia că mai de folos ar fi să nu scoată din muncă bărbat, ci să aducă o femeie care să le facă mâncare, să le facă curățenie, să le spele lenjeria de pat și să-i aștepte cu foc în sobă. Așa a apărut meseria de căimăniță”, povestește un butinar de pe Valea Vaserului (Portase, 2006: 117). ■ (onom.) Caiman, nume de familie în jud. Maram. – Et. nec. (MDA); din ucr. kaiman (Gh. Pop, 1971).
19. [DRAM 2015] caiman, caimani, s.m. – (reg.) Lucrător care se ocupă cu gospodăria cabanei, muncitor forestier (Gh. Pop, 1971: 87): „Aici era adusă o femeie numită căimăniță, care le pregătea mesele și întreținea curățenia [în cabana butinarilor]” (Horj, 2007). „Înainte, nu erau femei la pădure. Și lucrurile femeiești erau făcute de butinari. Când lipsea apă, se zicea Caiman apă!, sau Caiman lemne! Adică lipsesc apă, lemne etc. După o vreme, butinarii au ajuns la concluzia că mai de folos ar fi să nu scoată din muncă bărbat, ci să aducă o femeie care să le facă mâncare, să le facă curățenie, să le spele lenjeria de pat și să-i aștepte cu foc în sobă. Așa a apărut meseria de căimăniță”, povestește un butinar de pe Valea Vaserului (Portase, 2006: 117). ♦ (onom.) Caiman, Căiman, nume de familie în Maramureș (DFN, 2007). – Et. nec. (DEX, MDA); din ucr. kaiman (Gh. Pop, 1971).
20. [DRAM] caiman, -i, s.m. – Lucrător care se ocupă cu gospodăria cabanei, muncitor forestier (Gh. Pop 1971: 87): „Aici era adusă o femeie numită căimăniță, care le pregătea mesele și întreținea curățenia [în cabana butinarilor]” (Horj 2007). – Din ucr. kaiman (Gh. Pop 1971).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL