1. [MDA2] căiafet sn [At: DUMITRACEIE, 448 / P: că-ia~ / V: câi~, cai~, caifet / E: tc kyjăfet] 1 (Înv) Haine. 2 Aspect. 3 Lux (în îmbrăcăminte).
2. [MDA2] caiafet sn vz căiafet
3. [MDA2] caiefet sn vz căiafet
4. [MDA2] caifet sn vz caiafet
5. [Scriban] caĭafét și caifét n., pl. urĭ și e (turc. kviafet, fizionomie, aspect, haĭnă). Fam. Mobile, trăsurĭ, lux. Fig. Prestigiŭ, aparență: boĭeru trebuĭe să-șĭ ție caĭafetu!
6. [Scriban] caifét, V. caĭafet.
7. [DER] caiafet (-turi), s. n. – Mod de viață, fel de a fi. Tc. keyfiyet (Șeineanu, II, 75; Meyer 219; Lokotsch 1173; Ronzevalle 143).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL