1. [CADE] CACIORI (-oresc) vb. tr. și refl. Mold. A (se) terfeli, a (se) murdări: tot m’am caciorit de glod RV. -CRG. [cacior].
2. [DEX '09] CACIUR, -Ă, caciuri, -e, s. m., adj. (Miel) cu blăniță de culoare neagră pe trunchi și brumărie pe bot, urechi, labe și coadă. [Var.: căciur s. m., adj.] – Et. nec.
3. [DEX '09] CĂCIUR, -Ă, s. m. și f., adj. v. caciur.
4. [MDA2] cacer, ~ă s vz caciur
5. [MDA2] cacior, ~ă a vz caciur
6. [MDA2] caciorî vr [At: COMAN, GL. / V: canci~ / Pzi: ~răsc / E: nct] (Reg) 1 (D. fructe) A da în copt. 2 (D. fân, pânze puse la albit) A începe să se usuce. 3 (D. oameni) A se zbate cu greul vieții.
7. [MDA2] cacir sm vz caciur
8. [MDA2] caciră sf vz caciur
9. [MDA2] caciur, ~ă [At: LB / V: ~cior, ~ciră, ~cir, ~er, ~eră, căcior, căcioară, căc~, căciură / Pl: ~i, ~e / E: ns cf mg czer „cochet”] (Reg) 1-3 smf, a (Oaie sau miel) cu lâna neagră pe trunchi și albă sau brumărie pe bot, urechi, labe și coadă. 4 a (D. piei, blănuri, haine) Pestriț. 5-6 smf, a (Porc) pestriț, cu pete. 7 a (D. lucruri) Vrednic de râs. 8 a (D. oameni) Deosebit de alții.
10. [MDA2] canciorî v vz caciorî
11. [MDA2] căcior, ~ioară a vz caciur
12. [MDA2] căciună sf vz caciur
13. [CADE] CACIOR, CĂCIOR adj. 🐑 Cu pete pestrițe în jurul ochilor (vorb. de oi); pestriț: haine ~ FR. -CDR.; pr. ext. (despre o femeie): una era prea cacioră, alta i se părea prea bălțată RET..
14. [DEX '98] CACIUR, -Ă, caciuri, -e, s. m., adj. (Miel) cu blăniță de culoare neagră pe trunchi și brumărie pe bot, urechi, labe și coadă. – Et. nec.
15. [Scriban] cácir și cácĭur, -ă adj. (cp. cu rut. káčur, rățoĭ). Nord. Bălțat (de ex. negru, cu capu alb, spinarea brumărie și picĭoarele pintenoage): oĭ cacĭure. V. breaz.
16. [DOOM 3] !caciur (reg.) (desp. -ciur) adj. m., s. m., pl. caciuri; adj. f., s. f. caciură, pl. caciure
17. [DOOM 2] caciur/căciur (reg.) (-ciur) adj. m., s. m., pl. caciuri/căciuri; adj. f., s. f. caciură/căciură, pl. caciure/căciure
18. [DOOM 2] căciur v. caciur
19. [DER] căcior (căcioară), adj. – 1. (Oaie) cu pete albe în jurul ochilor. – 2. Pătat, stropit. – 3. Absurd, extravagant. Origine necunoscută. Este foarte probabil legat direct de căciulă, ceea ce se explică prin ideea de cap acoperit, care sugerează amplasarea petelor albe. Sensul 3 se datorează particularităților animalelor de acest fel, cf. breaz. După Cihac, II, 36, provine din mag. kacer „cochet, prost”; Scriban semnalează o asemănare, pur întîmplătoare, cu rut. kačur „rață”. – Der. căciorie, s. f. (extravaganță, unicitate); căciori, vb. (a păta; a umple de noroi).
20. [DAR] cacior (caciur), -ă, caciori, -e, adj. (înv.; reg.) 1. (despre oi, cai și porci) alb-negru, cu pete, pestriț. 2. (despre lucruri și oameni) absurd, deșănțat, neîntemeiat, vrednic de râs.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL