1. [MDA2] cabadai sm [At: ARICESCU, ap. ȘIO / E: tc kaba-dayi] (Tcî) 1 Hoț. 2 Voinic.
2. [Șăineanu, ed. VI] cabadaiu m. voinic, viteaz (porecla ostașilor lui Pazvantoglu): feciori de boieri luară un fel de aer de căbădai GHICA. [Turc. CABA DAYI, lit. mojic și voinic].
3. [DER] cabadai (-i), s. m. – Fanfaron, lăudăros. Tc. kabadayi (DAR). Înv. (sec. XVIII).
4. [DAR] cabadai (cabădai) s.m. (înv.) hoțoman, voinic; brigand.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL