1. [MDA2] călmățui sn [At: CHEST. IV, 78/177 / Pl: nct / E: Călmățui] (Reg) Ridicătură a solului mai mică decât un deal Si: movilă.
2. [Șăineanu, ed. VI] Călmățuiu n. 1. râu în Moldova afluent al Prutului; 2. râu în Muntenia, curge prin județele Olt și Teleorman; 3. șes în județele Olt și Teleorman; 4. plasă în Teleorman și Buzău.
3. [DE] CĂLMĂȚUI 1. Rîu afluent stg. al Dunării; 145 km. Considerat o veche albie a Buzăului. Izv. la V de municipiul Buzău și străbate Bărăganul de la V la E. Se mai numește C. brăilean. 2. Rîu afl. stg. al Dunării, prin intermediul bălții Suhaia; 134 km. Izv. din C. Boianului. Are curs intermitent, secînd în perioadele secetoase. Se mai numește C. teleormănean.
4. [Onomastic] CĂLMĂȚUI n. peceneg sau cuman. 1. mold., 1602 (Sd XXII) și t. 2. Calmățui (sic) b., mold. (Sd XXII 384); – Neagul (Ștef).; -ul (ib). 3. Călmățoiu, vătavul (17 AI 122).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL