1. [Șăineanu, ed. VI] Căciulata f. vestit izvor cu ape minerale sulfuroase, în jud. Vâlcea.
2. [MDA2] căciulat, ~ă a [At: ȘEZ. I, 282 / Pl: ~ați, ~e / E: căciulă + -at] 1 Cu căciulă (1). 2 Care poartă căciulă (1).
3. [CADE] CĂCIULAT adj. Cu căciulă pe cap: Toți căciulați, cu barbe afumate BD. -DEL..
4. [Scriban] căcĭulát, -ă adj. (d. căcĭulă. D. rom. vine bg. kačulat, moțat). Care are căcĭulă: soldațĭ căcĭulațĭ. Care are lînă multă pe cap: oaĭe căcĭulată (GrS. 6,63).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL