Definiție și ce înseamnă Câmpeni

1. [Șăineanu, ed. VI] Câmpeni pl. orășel în Transilvania, pe malul Arieșului și în mijlocul Munților Apuseni, cap. Moților: 2600 loc. (dintre cari 2431 Români).

2. [DEX '09] CÂMPEAN, -Ă, câmpeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Locuitor de la câmp (1), de la șes sau p. ext., de la țară. 2. Adj. (Rar) Câmpenesc. – Câmp + suf. -ean.

3. [MDA2] câmpan, ~ă smf vz câmpean

4. [MDA2] câmpean, ~ă [At: N. COSTIN, ap. LET. 89 / 29 / Pl: ~eni, ~ene / E: câmp + -ean] 1-8 a (Îvr) Câmpenesc (1-8). 9 smf (Îoc muntean) Locuitor de la câmp (1) Si: (îrg) câmpian (5). 10 smf (Pex; îoc orășan) Locuitor de la țară Si: țăran, (îrg) câmpian (6).

5. [CADE] CÎMPEAN I. adj. Cîmpenesc: nimeni nu ne-a păstrat acele inspirațiuni cîmpene și primitive (ODOB.). II. CÎMPEAN (pl. -eni) sm., CÎMPEANCĂ (pl. -ence) sf. Locuitor (locuitoare) de la șes, în opoziție cu muntean(că), care locuește în părțile muntoase [cîmp].

6. [DLRLC] CÎMPEAN2, -Ă, cîmpeni, -e, adj. (Rar) De (la) cîmp, de la țară; cîmpenesc. Prin lanuri înflorite noi mergem împreună Și mîndre flori cîmpene eu pentru dînsa strîng. EMINESCU, O. IV 85. Negreșit că cei dîntîi aezi sau cîntăreți ai Eladei au cîntat asemenea poezii de dor; dar nimeni nu ne-a păstrat acele inspirațiuni cîmpene și primitive. ODOBESCU, S. I 199.

7. [DLRLC] CÎMPEAN1, cîmpeni, s. m. Locuitor de la cîmp, de la șes.

8. [DLRM] CÎMPEAN2, -A, cîmpeni, -e, adj. (Rar) De (la) cîmp, de (la) țară ; cîmpenesc. – Din cîmp + suf. -ean.

9. [DLRM] CÎMPEAN1, cîmpeni, s. m. Locuitor de la cîmp, de la șes, p. ext. de la țară. – Din cîmp + suf. -ean.

10. [Șăineanu, ed. VI] câmpean m. 1. locuitor dela câmp; 2. locuitor de la țară.

11. [Scriban] cîmpeán, -că s. Locuitor de la cîmp.

12. [DOOM 3] câmpean adj. m., s. m., pl. câmpeni; adj. f. câmpeană, pl. câmpene

13. [DOOM 2] câmpean adj. m., s. m., pl. câmpeni; adj. f. câmpeană, pl. câmpene

14. [MDO] cîmpean

15. [DE] CÎMPENI, oraș în jud. Alba, în depr. cu același nume, pe stg. Arieșului, în Țara Moților; 8.801 loc. (1991). Combinat de expl. și prelucr. lemnului (mobilă stil, cherestea, dogărie); produse textile (tricotaje) și alim. Menționat documentar în 1565; la 24 mai 1782, la C. a avut loc o revoltă țărănească, preludiu al răscoalei conduse de Horea, Cloșca și Crișan. Ocupat de țăranii răsculați (nov.-dec. 1784); în timpul Revoluției de la 1848-1849 din Transilvania a fost cartier general al lui Avram Iancu. Declarat oraș în 1968.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro