1. [DEX '09] CÂMPEAN, -Ă, câmpeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Locuitor de la câmp (1), de la șes sau p. ext., de la țară. 2. Adj. (Rar) Câmpenesc. – Câmp + suf. -ean.
2. [MDA2] câmpan, ~ă smf vz câmpean
3. [MDA2] câmpean, ~ă [At: N. COSTIN, ap. LET. 89 / 29 / Pl: ~eni, ~ene / E: câmp + -ean] 1-8 a (Îvr) Câmpenesc (1-8). 9 smf (Îoc muntean) Locuitor de la câmp (1) Si: (îrg) câmpian (5). 10 smf (Pex; îoc orășan) Locuitor de la țară Si: țăran, (îrg) câmpian (6).
4. [CADE] CÎMPEAN I. adj. Cîmpenesc: nimeni nu ne-a păstrat acele inspirațiuni cîmpene și primitive (ODOB.). II. CÎMPEAN (pl. -eni) sm., CÎMPEANCĂ (pl. -ence) sf. Locuitor (locuitoare) de la șes, în opoziție cu muntean(că), care locuește în părțile muntoase [cîmp].
5. [DLRLC] CÎMPEAN2, -Ă, cîmpeni, -e, adj. (Rar) De (la) cîmp, de la țară; cîmpenesc. Prin lanuri înflorite noi mergem împreună Și mîndre flori cîmpene eu pentru dînsa strîng. EMINESCU, O. IV 85. Negreșit că cei dîntîi aezi sau cîntăreți ai Eladei au cîntat asemenea poezii de dor; dar nimeni nu ne-a păstrat acele inspirațiuni cîmpene și primitive. ODOBESCU, S. I 199.
6. [DLRLC] CÎMPEAN1, cîmpeni, s. m. Locuitor de la cîmp, de la șes.
7. [DLRM] CÎMPEAN2, -A, cîmpeni, -e, adj. (Rar) De (la) cîmp, de (la) țară ; cîmpenesc. – Din cîmp + suf. -ean.
8. [DLRM] CÎMPEAN1, cîmpeni, s. m. Locuitor de la cîmp, de la șes, p. ext. de la țară. – Din cîmp + suf. -ean.
9. [Șăineanu, ed. VI] câmpean m. 1. locuitor dela câmp; 2. locuitor de la țară.
10. [Scriban] cîmpeán, -că s. Locuitor de la cîmp.
11. [DOOM 3] câmpean adj. m., s. m., pl. câmpeni; adj. f. câmpeană, pl. câmpene
12. [DOOM 2] câmpean adj. m., s. m., pl. câmpeni; adj. f. câmpeană, pl. câmpene
13. [MDO] cîmpean
14. [DE] CÂMPEANU, Radu Anton (n. 1922, București), jurist și om politic român. Președinte al Partidului Național-Român (din 1990). Arestat pentru convingerile sale politice liberale (1947-1953). C. a fost nevoit să plece în Franța, unde a continuat activitatea politică în cadrul exilului românesc (1973-1989).
15. [DE] CÎMPEANU, Petru (1809-1893, n. Transilvania), cărturar român. M. de onoare al Acad. (1871), prof. de filozofie la Academia Mihăileană. Autor al unei gramatici a limbii române.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL