1. [Șăineanu, ed. VI] Creta f. vechiul nume al insulei Candia (Cretan).
2. [DEX '09] CRETĂ, crete, s. f. 1. Calcar fin granular, de culoare albă-gălbuie, format din resturi microscopice de foraminifere, moluște, corali sau ca produs al unor reacții chimice între sărurile din apa mării. 2. Bucată din cretă, în formă de creion, folosită la scris pe tablă sau pe orice suprafață de culoare (mai) închisă. – Din lat. creta.
3. [MDA2] credă sf vz cretă
4. [MDA2] cretă sf [At: CALENDARIU (1814), 191/29 / V: (reg) ~edă, crită, ~eită, criță / Pl: ~te / E: lat creta, pn Krejder, ucr Krijda] 1 Carbonat de calciu alb și fărâmicios, formând straturi geologice importante, mai ales de origine organică. 2 Bucată de cretă (1) (amestecată, uneori, cu substanțe colorante) în formă de baton sau de creion, cu care se scrie sau se însemnează pe tablă (pe o placă, o stofă etc. de culoare închisă) Si: (îrg) tibișir.
5. [CADE] CREDĂ, CRETĂ: îi dete condeiul de ~ (NEGR.).
6. [CADE] * CRETĂ (pl. -te) sf. 1 Substanță pămîntoasă, albă, moale, formată din carbonat de calciu pur sau amestecat cu siliciu ori cu argilă ¶ 2 Bastonaș de cretă cu care se scrie pe o tablă sau placă neagră, cu care croitorii fac însemnări pe stofă, etc. tibișir (Mold. „cridă”, ‡ „crită”) (🖼 1572) [lat. creta].
7. [CADE] ❍ CRIDĂ (pl. -de) sf. Mold. Bucov. = CRETĂ [rut.].
8. [CADE] ‡ CRITĂ = CRETĂ.
9. [DEX '98] CRETĂ, crete, s. f. 1. Obiect fabricat din sulfat de calciu sau din altă compoziție, folosit la scris pe tablă sau pe orice suprafață de culoare (mai) închisă. 2. Varietate de calcar poros, alb sau ușor colorat, provenită prin acumularea resturilor și cochiliilor unor animale sau plante marine foarte mici. – Din lat. creta.
10. [DLRLC] CREDĂ s. f. v. cretă.
11. [DLRLC] CRETĂ, crete, s. f. 1. Bucată dintr-o materie calcaroasă sau din altă compoziție, preparată special pentru a putea fi folosită la scris pe tablă sau pe orice suprafață de culoare închisă. Citesc tablourile cu întîrzierea trenurilor, unde un impiegat vine să adauge altă cifră cu creta, la fiecare jumătate de oră. C. PETRESCU, A. 277. Părul încărunțit... împrăștia veșnic ca un praf de cretă împrejurul lui. ANGHEL, PR. 79. Iată-mă așezat înaintea unei table cu creionul de cretă în mînă, arătînd tinerilor... proprietățile cercului, ale elipsei, ale parabolei și ale hiperbolei. GHICA, S. 251. 2. Rocă pămîntoasă-calcaroasă, albă, constituită în cea mai mare parte din cochiliile unor animale sau plante marine foarte mici. – Variante: (regional) cridă (NECULUȚĂ, Ț. D. 113, CREANGĂ, A. 77, EMINESCU, N. 37), (învechit) credă (NEGRUZZI, S. I 5) s. f.
12. [DLRLC] CRIDĂ s. f. v. cretă.
13. [DN] CRETĂ s.f. 1. Carbonat de calciu natural, format din cochiliile unor animale marine foarte mici. 2. Bucată de cretă (1), care servește la scris pe tablă, pe lemn etc. [< lat. creta].
14. [MDN '00] CRETĂ s. f. 1. carbonat de calciu natural, format din cochiliile unor animale marine foarte mici. 2. bucată din această materie, pentru scris pe o tablă neagră. (< lat. creta)
15. [Șăineanu, ed. VI] cretă f. tibișir, piatră calcară albă ce chimiștii numesc carbonat de calce.
16. [Scriban] *crétă f., pl. e (lat. creta, adică „din insula Creta”, de unde și mgerm. kride, ngerm. kreide, pol. kreda, kryda, și de aci rut. kréĭda, kriĭda). Carbonat de calciŭ saŭ calcită pămîntoasă (CO3 Ca), formată din animalcule foraminifere supt aspectu uneĭ substanțe albe dure, care se întrebuințează la scris pe tabla neagră în școale. – În est (d. rut.) cridă, în sud (rar azĭ) tibișir.
17. [Scriban] crídă, V. cretă.
18. [DOOM 3] cretă s. f., g.-d. art. cretei; pl. crete
19. [DOOM 2] cretă s. f., g.-d. art. cretei; pl. crete
20. [IVO-III] cretă, -te.
21. [DER] cretă (crete), s. f. – Obiect folosit la scrisul pe tablă, fabricat din sulfat de calciu. – Var. (înv.) crită, (Mold.) cridă. Lat. creta (sec. XIX), var. prin intermediul pol. krijda.
22. [Petro-Sedim] cretă, (engl.= chalk) var. de calcar foarte poroasă, fin-granulară și relativ friabilă (slab coezivă), prăfoasă sau pelitomorfă, de culoare albă sau gălbuie. C. este o rocă formată în exclusivitate din calcit și este slab afectată de transformări diagenetice; unele var. conțin cantități însemnate de coccolithophoridee, foraminifere planctonice, echinide și, mai rar, spiculi de spongieri și diverse accidente silicioase. C. este un dep. tipic pentru Cret. sup. În România, se întâlnește mai ales în Dobr. S.
23. [D.Religios] Creta, insulă în Marea Mediterană, în sudul Greciei, unde, pe vremea sfinților apostoli, se aflau și mulți iudei. Aici a propovăduit și sf. apostol Pavel, care a hirotonit ca episcop al Cretei pe Tit, unul dintre colaboratorii săi.
24. [DE] CRETA (KRITI) 1. Ins. grecească în M. Mediterană; 8,3 mii km2; 502,2 mii loc. (1981). Oraș pr.: Iráklion. Relief muntos calcaros. Alt. max.: 2.456 m (vf. Idi). Expl. de min. de fier, mangan, azbest, gips. Cereale, tutun, legume, citrice, măslini. Viticultură. Creșterea animalelor. Turism. Aici s-a dezvoltat strălucita civilizație minoică (sec. 26-25 î. Hr.). V. egeeană, ară ~. Ocupată de romani (sec. 1 î. Hr.), insula a fost stăpînită succesiv de bizantini, arabi, cruciați, venețieni și turci. În 1898 a obținut autonomia în cadrul Imp. Otoman, iar în 1913 a intrat în componența Greciei. 2. Mare în bazinul M. Egee, cuprinsă între arh. Ciclade, Pelopones și ins. cu același nume.
25. [DE] CRÉTĂ (< lat. creta) s. f. (PETROGR.) Calcar fin granular de culoare alb-gălbuie, cu aspect de mase mari stratiforme, format din resturi microscopice de foraminifere, moluște, corali sau ca produs al unor reacții chimice între sărurile din apa mării. Conține exclusiv carbonat ca calciu, rar cu nodule de siliciu provenite din precipitarea dioxidului de siliciu. Se utilizează în ind. cauciucului, la fabricarea varului, a cretei de scris etc.; bucată din această materie (uneori amestecată cu substanțe colorante) în formă de bețișor sau creion, care se utilizează pentru a scrie pe tablă sau pe alte corpuri de culoare închisă.
26. [DE] LABIRINTUL DIN CRETA (în mitologia greacă), operă arhitecturală, alăctuită dintr-un număr foarte mare de încăperi și coridoare cu o dispunere atât de complicată, încât ieșirea era aproape de negăsit. Construit de Dedal, în Creta, la porunca regelui Minos, pentru a-l închide pe Minotaur. Teseu a reușit să-l străbată ajutat de firul Ariadnei. Unul dintre simbolurile mitice ale L. este acela al lumii sau al vieții considerate o carceră, ale cărui drumuri întortocheate nu pot duce, în cele din urmă, decât la moarte.
27. [Argou] cretă, crete s. f. (tox.) tablete de metamfetamină.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL