1. [DEX '09] COȘI, coșesc, vb. IV. Refl. (Reg.; despre piele) A se bășica, a se umfla în urma unei lovituri. ◊ Expr. (Tranz.) A coși în bătaie (pe cineva) = a bate zdravăn (pe cineva). – Din coș2.
2. [MDA2] coși [At: LB / Pzi: ~șesc / E: srb košiti, ucr кощитися] (Îrg) 1 vt A se înfoia. 2 vr A dospi. 3-4 vtr A (se) coșcovi (3-4). 5 vr (D. o parte lovită a corpului ) A se umfla. 6 vr (D. piele) A se bășica. 7 vr (Fig) A se lăuda. 8 vt (Șîe a ~ în bătăi) A bate foarte rău. 9 vr A se turti. 10 vr A se apleca. 11 vr A fi obosit de căratul unei greutăți. 12 vr A se zdrobi. 13 vt (Fig) A înșela. 14 (Fig) vt A seduce. 15 vt A fura. 16 vt A mușca tare. 17 vr (D. copac) A i se desprinde scoarța.
3. [CADE] COȘI sm. pl. 🩺 👉 COȘ2.
4. [CADE] COȘI (-șesc) I. vb. tr. Mold. Bucov. Trans. 1 🩺 A bășica, a face coși pe piele: ne-au coșit țînțarii (CRG.); coșit de bube, plin de bube pe corp ¶ 2 A burduși, a snopi în bătaie: de n’or afla toate în rînduială ... să știe că or coși-o în bătaie (SB.). II. vb. refl. 🩺 A se bășica, a face bășici, a se umplea de coși: le număra și cu măcăul cel de alun, pînă se mai coșeau pe spate (RET.).
5. [DLRLC] COȘI, coșesc, vb. IV. Tranz. (Mold.) 1. (În expr.) A coși în bătaie = a bate zdravăn, a snopi. Și asta în toate silele de cîte două, trei ori, de-ți vine cîteodată să-i coșești în bătaie, dac-ai sta să te potrivești lor. CREANGĂ, A. 39. 2. Refl. (Despre piele) A se bășica, a se umfla în urma unei lovituri. I s-a fost coșit pielea de pe cap. SBIERA, P. 10. ◊ Refl. pas. I se coșesc spatele de lovituri. ȘEZ. I 272.
6. [DLRM] COȘI, coșesc, vb. IV. Refl. (Reg., despre piele) A se bășica, a se umfla în urma unei loviturii. ♦ Expr. (Tranz.) A coși în bătaie (pe cineva) = a bate zdravăn (pe cineva). – V. coș2.
7. [Șăineanu, ed. VI] coșì v. 1. a umfla: pieptul lui se coșește; 2. a burduși: îți vine să-i coșești în bătaie CR.; 3. a pișca: ne-au coșit țânțarii CR. [V. coși, bube].
8. [Scriban] coșésc v. tr. (rus. kokósitĭ, id. Cp. și cu sîrb. kòšiti, a sfîșia). Bat răŭ, snopesc, burdușesc: l-a coșit în bătaĭe. Cĭupesc (pișc) tare: ne-aŭ coșit țînțariĭ. V. cĭomăgesc.
9. [DOOM 3] coși (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. coșesc, 3 sg. coșește, imperf. 1 coșeam; conj. prez. 1 sg. să coșesc, 3 să coșească
10. [DOOM 2] coși (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. coșesc, imperf. 3 sg. coșea; conj. prez. 3 să coșească
11. [DER] coși (-șesc, -it), vb. – 1. A umfla. – 2. A bășica. – 3. A face coșuri, bubulițe. – 4. A bate, a cîrpi, a lovi. – 5. A înșela. Sb., cr. košiti se „a se uza prin frecare”, cf. slov. košatiti se „a se umfla”, rut. košiti sja „a se umfla” (Cihac, II, 74; DAR). – Der. coșitură, s. f. (bășică).
12. [DE] COȘEȘTI, com. în jud. Argeș; 5.436 loc. (1991).
13. [DAR] coși, coșesc, vb. IV (reg.) 1. a înțepa (țânțarii). 2. (refl.; despre piele) a se bășica, a se umfla; (despre aluat) a crește; (despre tencuială) a se burduși. 3. a bate, a burduși, a snopi în bătaie. 4. a păcăli, a înșela, a trage pe sfoară; a seduce. 5. a fura. 6. a mușca tare. 7. a se coji.
14. [DRAM 2021] coșí, coșesc, (coșî), v.r. (reg., înv.) 1. (ref. la pâine) A se umfla: „S-o coșât ptita” (ALRRM, 1971, h. 528) = are umflături care crapă în timpul coptului. 2. A se coșcovi. – Din srb. košiti (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL