Definiție și ce înseamnă Cordoba

1. [MDA2] cordoba sf [At: DN3 / E: sp cordoba] Unitate monetară din Nicaragua.

2. [DN] CORDOBA s.f. Unitate monetară în Nicaragua. [< sp. córdoba, cf. (Francisco Hernández de) Córdoba – savant și cuceritor spaniol].

3. [MDN '00] CORDOBA s. f. unitatea monetară a statului Nicaragua. (< sp. cordoba)

4. [Șăineanu, ed. VI] Cordoba f. oraș în America (Confederațiunea Argentina), cap. provinciei cu acelaș nume: 107.000 loc.

5. [Șăineanu, ed. VI] Cordova f. oraș în Spania (Andaluzia), pe Guadalquivir, mult timp în stăpânirea Arabilor cari au lăsat acolo monumente frumoase: 70.000 loc. Patria lui Seneca și Lucan. Fosta capitală a Omiazilor (756-1031). Splendidă moschee prefăcută în catedrală.

6. [DOOM 3] +Cordoba2 (oraș) s. propriu f., g.-d. Cordobei

7. [DOOM 3] Cordoba1 (conchistador spaniol) s. propriu

8. [DOOM 2] cordoba (monedă) s. f., g.-d. art. cordobei; pl. cordoba

9. [DOOM 2] *Cordoba (nume de loc) s. propriu f., g.-d. Cordobei

10. [DOOM 3] !córdoba oro (moneda statului Nicaragua) s. f.; simb. C$

11. [DE] CORDOBA [córdoba] 1. Oraș în S Spaniei (Andaluzia), pe fl. Guadalquivir; 298,4 mii loc. (1987). Nod de comunicații. Expl. și prelucr. min. de cupru. Ind. textilă, chimică și alim. (băuturi). Vestigii romane și ale fortificațiilor maure. Marea Moschee (sec. 8-10, transformată în catedrală în sec. 13). Muzee. În ev. med. centru renumit pentru prelucr. pieilor. Întemeiat de romani în 152 î. Hr., sub numele de Corduba, a devenit cap. prov. romane Hispania Ulterior, apoi Baetica. Stăpînit succesiv de vandali, bizantini, vizigoți (din 572) și arabi (din 711); capitală a Emiratului (756-929) și apoi a Califatului de C. (929-1031), conduse de dinastia Omeiazilor. Cucerit de spanioli în 1236, a intrat în componența regatului Castiliei și apoi al Spaniei. 2. Prov. în centrul Argentinei, în zona Pampei; 168,8 mii km2; 2,63 mil. loc. (1986). Centru ad-tiv: Córdoba. Reg. cerealieră și de creșterea animalelor. 3. Oraș în Argentina, la V de Santa Fé; 1,07 mil. loc. (1980, cu suburbiile). Nod de comunicații. Ind. constr. de mașini, ciment, piel., textilă, sticlă și alim. Universitate (1613). Observator astronomic. Fundat în 1573. 4. Oraș în E Mexicului (Veracruz); 126 mii loc. (1980). Nod de comunicații. Ind. chimică, a bumbacului și alim. (zahăr, ulei, decorticarea orezului și prelucr. cafelei). Fundat în 1617.

12. [DE] GONZÁLO FERNÁNDEZ DE CÓRDOBA [gonθálo fernándeθ] (1453-1515), comandant militar spaniol. Supranumit „Marele căpitan”. Conducătorul armatei spaniole care a eliberat Granada (1492), ultima fortăreață stăpânită de arabi în Spania. Comandant (1495, 1496-1506) al armatei spaniole din Italia în prima parte a Războaielor italiene. A obținut importante victorii asupra francezilor.

Sursă: DEX online sub licență GNU GPL

Alte articole interesante...

1. [DEX '98] MEIȘOR, meișori, s. m. Numele a trei plante erbacee din familia gramineelor: […]
1. [MDA2] sanguinarie sf [At: DN4 / Pl: ~ii / E: lat sanguinaria, fr sanguinaire] […]
1. [DFL] Broughtonia sanguinea R. Br. Specie care înflorește primăvara-vara. Flori roșii-purpur, labei în interior […]
1. [DFL] Calothamnus sanguineus R. Br. Specie care înflorește vara. Flori roșii-închis, 4 sepale, 4 […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
1. [MDA2] sorbestrea sf [At: GRECESCU, FL. 197 / V: (reg) soarbestre (A: nct) / […]
1. [DEX '09] SANGULIE, sangulii, s. f. (Înv. și pop.) Țesătură foarte fină (de mătase); […]
1. [DEX '09] SANGVINIC, -Ă, sangvinici, -ce, adj. Sangvin (2). [Var.: sanguinic, -ă adj.] – […]
Copyright 2026 © Explicativ.ro