1. [MDA2] copou sm vz copoi
2. [CADE] ❍ COPOU sm. Mold. 🐒 = COPOIU [ung. kopó].
3. [Șăineanu, ed. VI] Copou n. 1. grădină frumoasă la marginea Iașilor; 2. plasă, sat și deal în jud. Iași: 1958 loc.
4. [Scriban] copóŭ m. (ung. kopó, de unde și ceh. kopoy, rut. kapúy). Est. Cîne care adulmecă vînatu în pădure, îl scornește și-l alungă chefnind pînă-l aduce spre vînător. – Fig. Polițist ager. – În nord capăŭ; în sud copoĭ, pl. tot așa (de unde bg. kopóĭ). V. ogar și prepelicar.
5. [DEX '09] COPOI, copoi, s. m. 1. Câine de vânătoare de talie mare, care urmărește vânatul după miros; ogar, prepelicar, căpău. ♦ Câine polițist folosit la urmărit. 2. (Arg.) Nume dat agenților de poliție. – Cf. magh. kopó.
6. [MDA2] căpău sm vz copoi
7. [MDA2] căpoi2 sn vz copoi
8. [MDA2] copău sn vz copoi
9. [MDA2] copoi1 sm [At: CANTEMIR, IST. 110 / V: ~pou, ~pău, că~, căpou, căpău / Pl: ~ / E: cf mg kopo[1]] 1 Câine de vânătoare de talie mare Si: ogar, prepelicar. 2 Câine polițist folosit la urmărit. 3 (Arg) Polițist. 4 (Fig) Persoană care încearcă să descopere posibilitățile unei afaceri.
10. [CADE] ❍CĂPAUCĂ (pl. -ci) sf. Mold. 🐒 Femela copoiului: Vornicul Ureche zice că numele țării vine de la căpauca Iui Dragoș NEGR. [căpău].
11. [CADE] ❍CĂPĂU sm. Olten. Mold. Tr.-Carp. 🐒 = COPOIU: nimeriră pe-acolo nescai vînători cu căpăi și cu ogari RET. [ung. kopó].
12. [CADE] ❍ COPOI = COPĂI.
13. [CADE] COPOIU sm. 1 🐒 Cîine mare de vînat cerbi, căprioare, vulpi, etc. cu miros foarte desvoltat (🖼 1452): copoiul cînd adulmecă dîra fiarei prin țărînă (ODOB.) ¶ 2 Ⓕ Spion, agent de poliție îndemînatec ¶ 3 ⊕ Comisar [👉 COPOU; comp. și bg. kopaj].
14. [DEX '98] COPOI, copoi, s. m. 1. Câine de vânătoare de talie mare, care urmărește vânatul după miros; ogar, prepelicar, căpău. ♦ Câine polițist folosit în urmărit. 2. (Arg.) Nume dat agenților de poliție. – Cf. magh. kopó.
15. [DLRLC] CAPĂU s. m. v. copoi.
16. [DLRLC] CĂPĂU s. m. V. copoi.
17. [DLRLC] COPOI, copoi, s. m. 1. Cîine de vînătoare care are simțul. mirosului foarte dezvoltat. V. ogar, prepelicar. Atuncea prezida Copoi și sentințe fără apel el da. ALEXANDRESCU, P. 151. Pe cerb că-ntîlnea, Arcul că-ntindea... Copoi c-asmuțea Și mi-l săgeta. TEODORESCU, P. P. 66. ♦ Cîine polițist folosit la urmăriri. 2. Nume disprețuitor dat agenților de poliție din regimul burghezo-moșieresc. A început prefectura să trimită copoii după el. PAS, Z. II 79. – Variante: (regional) capău (NEGRUZZI, S. I 106), căpău (BUDAI-DELEANU, Ț. 306) s. m.
18. [DLRM] COPOI, copoi, s. m. 1. Cîine de vînătoare de talie mare, care urmărește vînatul după miros. V. ogar, prepelicar. ♦ Cîine polițist folosit la urmăririi. 2. Nume disprețuitor dat agenților de poliție din regimul burghezo-moșieresc. – Comp. magh. kopo.
19. [Șăineanu, ed. VI] copoiu m. 1. câine mare de vânat care descopere și sgornește fiara; 2. fig. agent de poliție foarte îndemânatec. [Ung. KOPO].
20. [Scriban] copóĭ m. V. copoŭ.
21. [DOOM 3] copoi s. m., pl. copoi, art. copoii
22. [DOOM 2] copoi s. m., pl. copoi, art. copoii
23. [MDO] copoi
24. [IVO-III] copoiu, -poi.
25. [DER] copoi (copoi), s. m. – 1. Cîine polițist, cîine de vînătoare. – 2. Polițist, spion. – Var. copou, capău, căpău. Mag. kopó (Miklosich, Fremdw., 96; Cihac, II, 493; Gáldi, Dict., 112). Forma primitivă este copou, de la al cărui pl. s-a format un nou sing. (cf. Byck-Graur 22). – Der. căpaucă (var. capaucă, copaucă, copoaică), s. f. (cățea de vînătoare); copoiesc, adj. (propiu copoilor); copoiește, adv. (în felul copoilor). Din rom. provine bg. kopoi (Capidan, Raporturile, 216).
26. [Argou] copoi, copoi s. m. polițist
27. [DRAM 2021] capău, căpăi, (căpău), s.m. (reg.) Câine de vânătoare, copoi: „Cu urechi ca de capăi, / Bate-o, Doamne, că hâdă-i” (Bârlea, 1924, II: 162). ■ (onom.) Căpăi, poreclă pentru locuitorii din Libotin. – Var. a lui copoi (Scriban, DEX, MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL