1. [Șăineanu, ed. VI] Cloșca (Ioan Oarga) m. iobag din comuna Cărpeniș, al doilea cap al Revoluțiunii române din Ardeal, executat în 1785 la vârsta de 37 ani.
2. [DEX '09] CLOȘCĂ, cloști, s. f. 1. Găină (sau, p. gener., pasăre) care clocește sau care a scos pui de curând. ◊ Cloșcă artificială = incubator. ◊ Expr. Fură cloșca de pe ouă sau fură ouăle de sub cloșcă, se zice despre un hoț foarte abil. (Adverbial) A ședea (sau a sta) cloșcă = a sta nemișcat sau inactiv. 2. Compus: Cloșca-cu-Pui = numele unei constelații din emisfera boreală; Pleiadele, Găinușa, Păstorul-cu-Oile. – Din bg. kločka.
3. [MDA2] clocică sf vz cloșcă
4. [MDA2] cloșcă sf [At: ANON. CAR. / V: (înv) clocică / Pl: ~ști, (înv) ~ște / E: bg клочка] 1 Pasăre (mai ales găină) care clocește sau care a scos pui. 2 (Pop; îe) Fură ~ca de pe ouă sau fură ouăle de sub ~ Se spune despre un hoț foarte abil. 3 (Pop; îe) A sta ~ A sta nemișcat. 4 (Pop; irn; îe) Negustor de piei de ~ Persoană neserioasă, care se dă drept altceva decât este. 5 (Înv; fig) Femeie cu copii. 6 (Îvp) Femeie bătrână și răutăcioasă. 7 Femeie leneșă. 8 Persoană care stă nemișcată și nu face nici o treabă Cf cloșcar. 9 (Îvp) Cuib de cartofi. 10 (Îrg; lpl) Cartofi (1). 11 (îvp; ast; șîc ~ca cu pui) Constelația Pleiadelor, din emisfera boreală Si: (reg) cloța cu pui. 12 (Înv; îs) ~ artificială Incubator. 13 (Șîc de-a ~a) Joc de copii, în care se imită lupta cloștii cu uliul pentru apărarea puilor Si: (reg) (de-a) cloța, (de-a) gaia, de-a mama (sau baba) gaia, de-a trei colăcei.
5. [CADE] CLOȘCĂ (pl. -oști) sf. 1 🐦 Găină care clocește sau care are pui (🖼 1303); F fură cloșca de pe ouă, e un hoț șiret; Ⓟ: negustor de piei de ~, care face negoț cu lucruri de nimic, negustor numai cu numele ¶ 2 💫 Cloșca sau Cloșca cu pui, constelația pleiadelor, numită și „găinușă” sau „cloță” (🖼 1304): pe cînd ieșise cloșca pe cer, boierii intrau... în butcile lor (I.-GH.) ¶ 3 🏛 Cloșca cu pui, nume dat în de-obște tezaurului de la Pietroasa (🖼 1305) [bg. kloka].
6. [CADE] CLOȚĂ (pl. -țe) sf. Olten. Băn. = CLOȘCĂ 1 ¶ 2 [srb. klocati].
7. [DLRLC] CLOȘCĂ, cloști, s. f. 1. Găină care clocește sau care a scos pui de curînd și încă îi îngrijește. Muierea încremenise lîngă vatră... ca o cloșcă speriată de uliu. REBREANU, R. I 198. Deschidea cotețele și le da de mîncare [păsărilor], apoi le cuibărea, punea cloștile și vedea de pui mai cu milă decît cloștile. ISPIRESCU, L. 309. Oare unde-i cloșca cu puii? Puii mantii, pui, pui, pui! ALECSANDRI, T. I 263. Cloșcă artificială = instalație generatoare de căldură pentru încălzirea puilor de găină obținuți pe cale artificială. ◊ Expr. A ședea cloșcă = a ședea nemișcat. Fură cloșca do pe ouă sau fură ouăle de sub cloșcă, se zice despre o persoană care fură de zvîntă, despre un hoț de profesie. ♦ Fig. Om leneș, inactiv, care nu face nici o treabă. Pentru el, sergentul cu pricina, erou pe front, reprezintă mai mult decît maiorul, cloșcă la partea sedentară. PAS, Z. III 23. 2. (Articulat, adesea determinat prin «cu pui») Numele unei constelații din emisfera boreală; pleiadele, găinușa. Pe cînd ieșise cloșca pe cer, boierii intrau unul după altul în butcile lor. GHICA, S. 514. – Pl. și: cloște (GÎRLEANU, L. 10).
8. [DLRM] CLOȘCĂ, cloști, s. f. 1. Găină care clocește sau care a scos pui de curînd. ◊ Cloșcă artificială = instalație generatoare de căldură pentru încălzirea puilor de găină obținuți pe cale artificială. ◊ Expr. A ședea cloșcă = a ședea nemișcat, în inactivitate. Fură cloșca de pe ouă sau fură ouăle de sub cloșcă, se zice despre un hoț foarte abil. ♦ Fig. Om leneș, inactiv. 2. (În expr.) Cloșca-cu-pui = numele unei constelații din emisfera boreală; pleiadele, găinușa. – Bg. kločka.
9. [Șăineanu, ed. VI] cloșcă f. 1. găină care clocește sau are pui; 2. cloșca cu pui, numele popular al constelatiunii pleiadelor și al tezaurului dela Pietroasa: pe când ieșise cloșca pe cer GHICA. [Rus. KLUȘKA].
10. [Scriban] clóșcă f., pl. ște, ștĭ și șcĭ (bg. kločka, kvačka, cloșcă; sîrb. rut. kvočka, rus. kluša, klúška; alb. klóčkă, kváčkă; turc. koločka, kulučka, ven. chioca, sp. clueca, pg. choca, germ. glucke ș. a. V. clocesc). Găină orĭ altă pasăre care clocește, și pe urmă, și crește puiĭ. Fig. Persoană foarte supărăcĭoasă. A te răpezi ca o cloșcă, a te răpezi cu mare furie. Cloșca cu puiĭ, constelațiunea Pleĭadelor. – În Trans. și clocă, pl. ĭ (nsl. bg. vsl. kloka), în Ban. și Olt. (NPl. Ceaur, 143), cloță, pl. e (d. sîrb. kvocati, a cloncăni, klocati, a clămpăni).
11. [DOOM 3] !Cloșca-cu-Pui (constelație) s. propriu f. art., g.-d. art. Cloștii-cu-Pui
12. [DOOM 3] cloșcă s. f., g.-d. art. cloștii; pl. cloști
13. [DOOM 2] Cloșca-cu-Pui (constelație) s. propriu f., g.-d. art. Cloștii-cu-Pui
14. [DOOM 2] cloșcă s. f., g.-d. art. cloștii; pl. cloști
15. [MDO] cloșcă, pl. cloști
16. [IVO-III] cloșcă, -ști.
17. [DER] cloșcă (cloști), s. f. – 1. Găină care clocește. – 2. Femeie leneșă, codașă. – 3. Constelația Cloșca-cu-Pui. – Var. (înv.) clocică. – Mr. cloce, cloță. Sl. (bg., rut. kločka), cf. alb. kločkë, klotšis, tc. kuluçka, iud. sp. klôcka (Cihac, II, 62; Meyer 190; Conev 54; DAR). Face parte din aceeași familie expresivă a lui cloci, cf. sb., slov. kvočka, pol. kwoczka și rom. clocă. – Der. cloșcar, s. m. (codaș, leneș); cloșcărie, s. f. (ogradă, curte de păsări; trăsură veche și incomodă), al cărui al doilea sens pare a fi o asociere hazlie cu droșcă; cloșniță, s. f. (curte de păsări).
18. [DE] CLOȘCA (pe numele adevărat Ion Oargă (c. 1747-1785), țăran iobag din Cărpiniș, cel mai apropiat tovarăș de luptă al lui Horea. Unul dintre conducătorii răscoalei țăranilor români din Transilvania din 1784-1785. În fruntea răsculaților, C. a participat la ocuparea localit. Cîmpeni, Abrud, Roșia, apoi a satelor de pe valea Arieșului. În nov. 1784, el a prezentat la Tibru doleanțele țăranilor răsculați și revendicările lor. Prin trădare (dec. 1784), a fost întemnițat la Alba Iulia și, după două luni de tortură, executat prin frîngerea cu roata (28 febr. 1785).
19. [DE] CLOȘCA CU PUI, numele popular al roiului de stele Pleiade.
20. [DE] CLOȘCA CU PUII DE AUR v. Pietroasele.
21. [Argou] a fura ouăle de sub cloșcă expr. a fi un hoț foarte priceput.
22. [Argou] a i se răsturna (cuiva) cloșca expr. a înnebuni, a se sminti.
23. [Argou] a rămâne cloșcă expr. 1. (d. femei) a rămâne însărcinată. 2. (d. bărbați) a rămâne imobilizat la pat (după o bătaie, de boală etc.).
24. [Argou] a sta cloșcă expr. (d. femei) a accepta fără să se opună / fără să se împotrivească unui raport sexual.
25. [Argou] a ședea cloșcă expr. 1. a ședea cu genunchii adunați sub bărbie 2. (fig.) a lenevi, a sta degeaba
26. [Argou] negustor de fitile de candelă / de piei de cloșcă expr. (peior.) mic afacerist, întreprinzător.
27. [DRAM 2021] clóșcă, cloști, cloște, s.f. (reg., fig.) Cartofi; corompei, picioici, baraboi. – Din bg., ucr. kločka „cloșcă”, cf. alb. kločkë (Cihac, Conev, DER); din bg. kločka (DEX, MDA).
28. [DRAM 2015] cloșcă, cloști, cloște, s.f. – (reg.; bot.) Cartofi; corompei, picioici, baraboi (ALRRM, 1971: 440). – Din bg., ucr. kločka „cloșcă”, cf. alb. kločkë (Cihac, Conev, DER); din bg. kločka (DEX, MDA).
29. [DRAM] cloșcă, cloști, cloște, s.f. – (bot.) Cartofi; corompei, picioici, baraboi (ALR 1971: 440). – Din ucr. kločka, cf. alb. kločkë (DER).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL