1. [DEX '09] CIRUS s. m. Tip de nori rarefiați și izolați, de culoare albă strălucitoare, alcătuiți din cristale de gheață, situați la circa 10000 de metri altitudine. – Din fr. cirrus.
2. [MDA2] cirus2 smi [At: DEX2 / E: fr cirrus] Tip de nori rarefiați și izolați, de culoare albă strălucitoare, alcătuiți din cristale de gheață, situați la circa 10 000 de metri altitudine.
3. [CADE] CIRUS sm. 🐟 = RIZEAFCĂ.
4. [DLRLC] CIRUS s. m. Tip de nori izolați, albi, strălucitori, care se găsesc la mare înălțime și sînt formați din ace de gheață.
5. [DN] CIRUS s.m. (Met.) Tip de nori de culoare albă strălucitoare, formați din particule de gheață, care plutesc izolați la mare înălțime. [Pl. -uși. / < fr., lat. cirrus].
6. [MDN '00] CIRUS s. m. formație de nori de culoare albă strălucitoare, formați din particule de gheață, care plutesc izolați la mare înălțime. (< fr. cirrus, lat. cirrus, fir)
7. [CADE] * CIRRUS sbst. 💫 Nume dat uneia din cele trei forme principale sub care se înfățișază norii, și care seamănă cu lîna scărmănată (🖼 1218) [fr.].
8. [Șăineanu, ed. VI] Ciru m. regele Persiei, fiul lui Cambize, detronă pe moșu-său Astiage, regele Mezilor, fundă și mări prin cuceririle sale imensul imperiu al Perșilor (620-529).
9. [DOOM 3] cirus s. m.
10. [DOOM 2] cirus s. m.
11. [DE] CIRRUS (< fr.{i}; {s} lat. cirrus „șuviță”) subst. Formație de nori izolați cu aspect de bancuri sau benzi subțiri, situați la limita superioară a troposferei (c. 10.000 m alt.) și alcătuiți numai din cristale de gheață, avînd de cele mai multe ori culoare albă strălucitoare.
12. [DE] CIRUS II CEL MARE, rege persan (559-530 î. Hr.), din dinastia Ahemenizilor. Fondatorul Imp. Persan; a cucerit Media (550 î. Hr.), Lidia (547 î. Hr.) și Babilonul (539 î. Hr.).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL