1. [DEX '09] CIOMĂGI, ciomăgesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. (Fam.) A (se) bate cu ciomagul; p. gener. a (se) bate zdravăn. – Din ciomag.
2. [MDA2] ciomăgi vt [At: PANN, P. V. 29/5 / Pzi: ~gesc / E: ciomag] 1-2 A bate (pe cineva) rău (cu ciomagul).
3. [CADE] CIOMĂGI (-ăgesc) vb. tr. A bate cu ciomagul, a rupe cuiva oasele cu bătaia: rupea parul din gard și ciomăgea o ceată întreagă (S.-ALD.).
4. [DLRLC] CIOMĂGI, ciomăgesc, vb. IV. Tranz. A bate cu ciomagul; a trage (cuiva) o bătaie zdravănă. Ai poftă să te ciomăgească taica. STANCU, D. 79. Nepotul... a fost ciomăgit și dus la spitalul din Iași. PAS, Z. I 193. Cercul de oameni se strîngea din ce în ce mai mult și boierul vedea bine că, de l-or înghesui, nu scapă neciomăgit. SANDU-ALDEA, U. P. 94. Cum o adormi, am să vin să-l ciomăgesc pînă l-oi ucide. ALECSANDRI, T. I 449. Cînd cu gîndid nu gîndește, îl prinde ș-îl ciomăgește. PANN, P. V. II 29.
5. [DLRM] CIOMĂGI, ciomăgesc, vb. IV. Tranz. A bate cu ciomagul; p. ext. a bate zdravăn. – Din ciomag.
6. [Șăineanu, ed. VI] ciomăgì v. a bate cu ciomagul, a bate cumplit.
7. [Scriban] cĭomăgésc v. tr. Fam. Iron. Bat, lovesc cu cĭomagu.
8. [DOOM 3] ciomăgi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciomăgesc, 3 sg. ciomăgește, imperf. 1 ciomăgeam; conj. prez. 1 sg. să ciomăgesc, 3 să ciomăgească
9. [DOOM 2] ciomăgi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ciomăgesc, imperf. 3 sg. ciomăgea; conj. prez. 3 să ciomăgească
10. [DE] CIOMĂGEȘTI, com. în jud. Argeș; 1.566 loc. (1991). Reșed. com. este satul Răduțești.
11. [DRAM 2021] ciomăgi, ciomăgesc, v.t. A bate pe cineva cu ciomagul: „I-au legat bine pe hoți, i-au ciomăgit pe fiecare, apoi le-au dat drumul” (Bilțiu-Dăncuș, 2005 : 45). – Din ciomag „bâtă” (MDA).
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL