1. [MDA2] catargiu sm vz catârgiu
2. [Șăineanu, ed. VI] Catargiu m. 1. (Barbu), orator și om de Stat român, muri asasinat (1807-1862). 2. (Lascar), bărbat politic, șeful partidului conservator (1823-1899).
3. [MDA2] catârgiu sm [At: DR. IV, 862 / V: catar~ / Pl: ~ii / E: tc katarğy] 1-2 Catârar (1-2).
4. [DE] CATARGIU, Barbu (1807-1862, n. București), om politic conservator român. Orator de mare talent. Ministru de finanțe în primul guvern din Țara Românească după Unire. A condus întîiul guvern (ian.-iul. 1862) după proclamarea Unirii definitive a principatelor și a susținut soluționarea chestiunii agrare, prin generalizarea învoielilor agricole libere între țărani și moșieri și împroprietărirea limitată din domeniile statului. Asasinat la ieșirea din incinta Parlamentului de o persoană rămasă neidentificată.
5. [DE] CATARGIU, Lascăr (1823-1899, n. Iași), om politic conservator român. A participat la detronarea domnitorului A.I. Cuza (11 febr. 1866), devenind, ulterior, membru al Locotenenței domnești. Prim-min. (mai-iul. 1866, 1871-1876, mart.-nov. 1889, 1891-1895). Sfetnic al regelui Carol I, C. a reușit să impună Partidul Conservator pe scena politică românească și a reprezentat un factor de echilibru și forță în jocul politic al epocii.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL