1. [MDA2] caragea [At: FILIMON, C II, 599 / V: cărăgea, cărânjea, căronjea, cărujea / Pl: ~ele / E: tc karaga] 1 ain Negru-închis. 2 sf (Îe) A merge ca o ~ A merge urât, răscrăcărat. 3 sf (Bot; reg; mpl; îf cărujea, îc) Cărujele-de-iarnă Crăițe (Tagetes patula). 4 sf (Bot; îf cărujea, cărânjea) Garoafe (Dianthus barbatus).
2. [Șăineanu, ed. VI] Caragea (Ioan) m. Domnul Munteniei, fost dragoman al Porții, jefui țara în tot chipul și strânse în 6 ani o avere de 93 milioane. Publică grecește un codice de legi (Condica lui Caragea) și fugi în Austria cu toate comorile sale (1812-1818).
3. [MDA2] carugea sf vz caragea
4. [MDA2] cărăgea ain vz caragea
5. [MDA2] cărânjea sf vz caragea
6. [MDA2] căronjea[1] sf vz caragea
7. [MDA2] cărugea sf vz caragea
8. [MDA2] cărujea sf vz caragea
9. [Șăineanu, ed. VI] cărugeà f. Tr. Bot. văzdoagă: frunză verde cărugele POP. [Origină necunoscută].
10. [DE] CARAGEA, familie de boieri de origine greacă, stabilită în Țara Românească în sec. 17. Mai importanți: 1. Nicolae C., mare dragoman al Porții Otomane (1769-1774), domn al Țării Românești (1782-1783), mazilit de turci. 2. Ioan Gheorghe C., mare dragoman al Porții Otomane, domn al Țării Românești (1812-1818); a dus o politică fiscală excesivă și a reglementat renta feudală în defavoarea țărănimii prin „Legiuirea Caragea” (1818). În timpul domniei sale a bîntuit o epidemie de ciumă („ciuma lui Caragea”).
11. [DE] CARAGEA, Boris (1906-1982, n. Balcic), sculptor român. M. coresp. al Acad. (1955), prof. univ. la București. Statuară monumentală („Victoria”, la Constanța); portrete și sculpturi cu caracter alegoric și decorativ (basorelieful „Muzica” de pe fațada Operei Române din București, în colab.).
12. [DE] CARAGEA, Vucașin (sec. 17), meșter pietrar. Autorul sculpturilor de la Complexul Hurez, unde în pridvor, îi apare și portretul.
13. [DE] MIHALCEA (CARAGEA) (?-1601), boier din Țara Românească, de origine grec. Mare ban. Trimis al lui Mihai Viteazul în solie la împăratul Rudolf II; locțiitor al domnului în Transilvania, în timpul campaniei din Moldova. Ucis din ordinul generalului Basta.
14. [DAR] caragea (cărăgea), carageale (cărăgele), adj. invar. și s.f. (reg.) 1. (adj. invar.) negru-închis. 2. (s.f.) numele unei plante; văzdoagă.
15. [DAR] cărânjea s.f. (reg.) garofiță de grădină.
16. [DAR] cărugea, cărugele, s.f. (reg.) garoafă, văzdoagă.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL