1. [Șăineanu, ed. VI] Canaan m. fiul lui Ham, părintele Cananeenilor; Țara lui Canaan, vechiul nume al Palestinei, mai ales al părții dela răsărit de Iordan.
2. [D.Religios] Canaan (Hanaan, Țara sau Pământul făgăduinței), vechiul nume al Palestinei și al Feniciei, îndeosebi al părții de la est de Iordan. Era țara lui Ham, al doilea fiu al lui Noe, părintele canaanenilor, făgăduită evreilor după scoaterea lor din robia Egiptului.
3. [DE] CANAAN (Țara Făgăduinței) 1. Numele biblic în ebraică al Palestinei. 2. (În antic.) Reg. situată în Orientul Apropiat, între M. Mediterană și rîul Iordan, locuită în sec. 14-12 î. Hr. de triburile israelite.
4. [CECC] Canaan este pămîntul cuprins între Iordan și Marea Mediterană care, potrivit legendelor biblice (Geneza, cap. XII), a fost făgăduit de Dumnezeu seminției descinse din patriarhi. De aici și numele de pămîntul făgăduinței. Întrucît acest pămînt a fost descris drept țara unde curge numai lapte și miere, cuvîntul Canaan a ajuns să însemne un loc prin excelență bogat și mănos. G. Călinescu, în referatul ținut la Academie despre opera lui Mihail Sadoveanu, spune cu privire la Moldova de odinioară zugrăvită de autorul Baltagului: „În lipsa unei drepte cîrmuiri, poporul se conduce după datini, iar pămîntul este atît de fertil, încît între două pîrjoluri, roadele se revarsă ca într-un Canaan”. Tudor Arghezi în „Prolog de deschidere a noului teatru Comoedia”, îl compară pe Pierrot cu: „Pribeagul care trece mereu din țară-n țară Cu-o alăută-n spate, cu-o carte subsuoară, În căutarea unui zadarnic Canaan, Ca fluturii de vesel, ca dînșii de golan.” BIB.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL