1. [MDA2] bărătuit2, ~ă a [At: MDA ms / V: ~ăstuit / Pl: ~iți, ~e / E: bărătui] (Trs) 1 Cumpărat din târg după o îndelungată tocmeală. 2 Nădăjduit2.
2. [MDA2] bărătuit1 sn [At: MDA ms / V: ~ăstuit / Pl: ~uri / E: bărătui] (Trs) 1 Bărătuire (1). 2 Nădăjduire.
3. [MDA2] bărăstui v vz bărătui
4. [MDA2] bărăstuit2, ~ă a vz bărătuit2
5. [MDA2] bărăstuit1 sn vz bărătuit1
6. [MDA2] bărătui vt [At: HEM 3248 / V: -ăst- / Pzi: ~i / E: srb baratati] (Trs) 1 A cumpăra ceva din târg după o îndelungată tocmeală. 2 A nădăjdui.
7. [DER] bărătui (-uesc, -it), vb. – A cumpăra, a se tîrgui, a discuta. – Var. bărăta, bărătăi, bărăți. Sb. baratati „a tîrgui”, din it. barattare „a face schimb” (DAR; Iordan, BF, II, 55). Candrea, GS, VI, 321, presupune ca etimon lat. balatrare, cf. sp. baladrar, port. bradar (Corominas, I, 372), însă această ipoteză pare puțin convingătoare.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL