1. [MDA2] bărcuit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: bărcui] (Trs) Bărcuire.
2. [MDA2] bărcuit2, ~ă a [At: MDA ms / Pl: ~iți, ~e / E: bărcui] (Trs; d. stupi de albine sălbatice) Care este căutat în pădure.
3. [DLRM] BĂRCUIT s. n. Căutarea și găsirea stupilor sălbatici, pentru a li se lua mierea.
4. [MDA2] bărcui vt [At: DA ms / V: bâr~ / Pzi: ~esc / E: bârc (2)] (Trs) A căuta stupi de albine sălbatice în pădure.
5. [MDA2] bârcui v vz bărcui
6. [DRAM 2021] bărcui, bărcuiesc, v.t. A capta roiurile de albine sălbatice în știubeie. ■ Practică atestată în Maram. până la mijlocul sec. XX. – Din bârc „lemn mic de prins albine” (MDA).
7. [DRAM 2015] bărcui, bărcuiesc, vb. tranz. – A capta roiurile de albine sălbatice în știubeie. Practică atestată în Maramureș până la mijlocul sec. XX (Dăncuș, 1986: 62). – Din bârc „lemn mic de prins albine” (MDA).
8. [DRAM] bărcui, bărcuiesc, vb. tranz. – A capta roiurile de albine sălbatice în știubeie. Practică atestată până la mijlocul sec. XX în Maramureș (Dăncuș 1986: 62). – Din bârc „lemn mic de prins albine” + -ui.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL