1. [DEX '09] BĂRBĂTUȘ, bărbătuși, s. m. Mascul al unor animale. – Bărbat + suf. -uș.
2. [MDA2] bărbătuș sm [At: MÂNDRESCU, L. P. 106 / Pl: ~i / E: bărbat + -uș] 1-2 (Reg; rar; șhp) Bărbățel (1-2).
3. [MDA2] bărbătuș sm [At: ANON. CAR. / Pl: ~i / E: bărbat + -uș] 1-2 Animal (sau pasăre) de sex masculin. 3 (Țes) Cui care se introduce într-una din găurile lopățelei din amnarul războiului.
4. [DEXI] bărbătuș s.m. 1 Mascul al unor animale sau păsări. Ciocîrlanul este bărbătușul ciocîrliei. 2 (fam.) Bărbățel. • pl. -i. /bărbat + -uș.
5. [CADE] BĂRBĂTUȘ sm. 1 dim. BĂRBAT ¶ 2 🐒 Partea bărbătească a unui animal ¶ 3 LOPĂȚICĂ.
6. [DLRLC] BĂRBĂTUȘ, bărbătuși, s. m. 1. Nume indicînd partea bărbătească a unor animale (care nu au denumire specială pentru fiecare sex). Bărbătușul rîndunicii. 2. (Rar) Diminutiv al lui bărbat1 (1). Vătavul Pitărel vîrî capul pe ușă. Era un bărbătuș mititel, negricios și ager ca o zvîrlugă. SADOVEANU, F. J. 89.
7. [DLRM] BĂRBĂTUȘ, bărbătuși, s. m. 1. Nume care indică partea bărbătească a unor animale. 2. (Rar) Bărbățel. – Din bărbat1 + suf. -uș.
8. [Scriban] bărbătúș m. (d. din bărbat). Mascul (bărbat la animale). V. băbușcă.
9. [DOOM 3] bărbătuș s. m., pl. bărbătuși
10. [DOOM 2] bărbătuș s. m., pl. bărbătuși
11. [GAER] bărbătuș Se numește așa masculul unor specii de viețuitoare. TDRG notează că e vorba de animale mici, de unde ar reieși că dimimitivul se justifică prin dimensiunile acestora. DA crede că e vorba de animale la care masculul nu are un nume aparte, ceea ce pare o lapalissadă: acolo unde există un nume specific (cocoș, bou etc.) se înțelege că nu mai este nevoie de altceva. Istoria cuvîntului pare ceva mai complicată. Femela, fiind de obicei mai mică decît bărbatul, este numită cu un diminutiv, femeiușcă, și acesta ajunge să fie folosit chiar la speciile, de dimensiuni mari. Prin analogie, bărbatul, deși nu e mic este numit bărbătuș. Avem deci aici un caz de etimologie multiplă de felul celor discutate în SLG, p. 68.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL