1. [DEX '09] BĂLĂNUȚ, -Ă, bălănuți, -e, adj. (Rar) Bălăior. – Bălan + suf. -uț.
2. [MDA2] bălănuț, ~ă [At: MARIAN, INS. 309 / Pl: ~i, ~e / E: bălan + -uț] (Rar; șhp) 1-2 a (Cam) bălan (1). 3-4 a (Cam) bălan (4). 5-6 smf, a (Animal) cu blana albă și de statură mică.
3. [DEXI] bălănúț, -ă adj. (pop.) Bălăior. • pl. -i, -e. /bălan + -uț.
4. [DEX '98] BĂLĂNUȚ, -Ă, bălănuți, -e, adj. Bălăior. – Bălan + suf. -uț.
5. [DLRLC] BĂLĂNUȚ, -Ă, bălănuți,-e, adj. (Regional) Bălăior. Era subțirel, bălănuț, cu ochi albaștri, ș-avea chipul rotund și alb ca o fată. V. ROM. noiembrie 1953, 131.
6. [DLRM] BĂLĂNUȚ, -Ă, bălănuți, -e, adj. (Reg.) Bălăior. – Din bălan + suf. -uț.
7. [DOOM 3] bălănuț (rar) adj. m., pl. bălănuți; f. bălănuță, pl. bălănuțe
8. [DOOM 2] bălănuț (rar) adj. m., pl. bălănuți; f. bălănuță, pl. bălănuțe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL