1. [DEX '09] BĂLĂNGĂNIT s. n. Faptul de a (se) bălăngăni; sunetul clopotului (de la biserică). – V. bălăngăni.
2. [MDA2] bălăngănit2, ~ă a [At: MDA ms / V: ~ncă~1, ~ncărit1, ~ărit1 / Pl: ~iți, ~e / E: bălăngăni] 1-2 Care produce un sunet puternic (de clopot sau) de balangă Si: bălăngănitor (1-2). 3 Care trage neregulat clopotul în dungă Si: bălăngănitor (3). 4 Bălăbănit2. 5 Legănat2.
3. [MDA2] bălăngănit1 sn [At: LUNGEANU, ap. CADE / V: ~ncă~1, ~lâncărit1, ~ărit / Pl: ~uri / E: bălăngăni] 1-3 Bălăngănire (1-3). 4-5 Sunetul produs de (clopot sau de) balangă 6-11 Bălăbănire (1-6). 12 Legănare.
4. [DEXI] bălăngănit s.n. Sunetul clopotului (de la biserică). • pl. -uri. /v. bălăngăni.
5. [CADE] BĂLĂNGĂNIT, BĂLĂNGĂIT sbst. Faptul de a bălăngă(n)i; sunetul clopotului de la gîtul calului sau al vitelor: se strîngeau țăranii în jurul bisericii, așteptînd să înceteze bălăngănitul din clopotniță (LUNG.); bălăngăitul arămurilor, ca niște clopote dogite, împrăștie spaima în lungul ținuturilor (DLVR.) .
6. [DLRLC] BĂLĂNGĂNIT s. n. Sunetul clopotului (de la biserică). Bălăngănitul clopotelor.
7. [DLRM] BĂLĂNGĂNIT s. n. Faptul de a se bălăngăni; sunetul clopotului (de la biserică).
8. [DEX '09] BĂLĂNGĂNI, bălăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre clopote, bălăngi; la pers. 3) A suna (tare). 2. Refl. și tranz. A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăni.
9. [MDA2] bălăncăni v vz bălăngăni
10. [MDA2] bălăncănit2, ~ă a vz bălăngănit2
11. [MDA2] bălăncănit1 sn vz bălăngănit1
12. [MDA2] bălăncări v vz bălăngăni
13. [MDA2] bălăncărit2, ~ă a vz bălăngănit2
14. [MDA2] bălăncărit1 sn vz bălăngănit1
15. [MDA2] bălăngăni [At: JIPESCU, O. 154 / V: (reg) ~ncă~, ~ăncări, ~ări / Pzi: ~nesc / E: balang + -ăni] 1 vt (D. un clopot, o balangă) A suna (tare) Si: (reg) a băngăni (1). 2 vt (Reg) A trage clopotul neregulat în dungă Si: (reg) a băngăni (2). 3-4 A (se) bălăbăni (1-2). 5 vr (D. obiecte care atârnă) A se legăna.
16. [MDA2] bălăngări v vz bălăngăni
17. [MDA2] bălăngărit2, ~ă a vz bălăngănit2
18. [MDA2] bălăngărit1 sn vz bălăngănit1
19. [DEXI] bălăngăni vb. IV. 1 intr. (despre clopote, tălăngi) A suna (tare). Clopotul bălăngănește. 2 refl. (pop.; despre oameni) A se bălăbăni. 3 tr. (pop.; compl. indică părți ale corpului sau, ext., obiecte care atîrnă) A deplasa, a mișca într-o parte și în alta. Mergea șovăitor bălăngănindu-și mîinile. ◇ (refl.) Geamul deschis se bălăngănea cu zgomot. • prez. ind. -esc. /balang + -ăni.
20. [CADE] BĂLĂNCĂNI (-ănesc) vb. intr. A suna (vorb. de clopotele de la gîtul vitelor): apoi auzi bălăncănind un clopot de acioaie (JIP.) [balancă].
21. [CADE] BĂLĂNGĂNI (-ănesc), BĂLĂNGĂI (-ăesc) vb. intr. BĂLĂNCĂNI: clopotele bălăngănesc tot mai slab (LUNG.) [balangă].
22. [DEX '98] BĂLĂNGĂNI, bălăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre un clopot, o balangă; la pers. 3) A suna (tare). 2. Refl. și tranz. A (se) bălăbăni (1). – Balang + suf. -ăni.
23. [DLRLC] BĂLĂNGĂNI, bălăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre un clopot mare, o balanga) A suna (tare). Clopotul bălăngănește. 2. Refl. A se legăna, a se clătina, a se bălăbăni. Capul [calului]... atîrna în jos, bălăngănindu-se greu și încet, ca o ciutură mare și hodorogită. PREDA, Î. 130. Prez. ind. pers. 3 și: bălăngăne (PAS, Z. I 43).
24. [DLRM] BĂLĂNGĂNI, bălăngănesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre un clopot, o balangă) A suna (tare). 2. Refl. A se bălăbăni (1). – Din balang.
25. [Șăineanu, ed. VI] bălăncănì v. a suna (vorbind de clopote).
26. [Scriban] bălăngănésc și -cănésc v. intr. (ung. bólogatni, a moțăi, bolyongni, barangolni, a hoinărĭ; dölöngeni, dulöngeni, a bălălăi; ballagni, a merge în bobote; rut. balámkati, a bălălăi. V. balangă și dăngănesc). Sun mereŭ (vorbind de clopote marĭ, și de tălăngĭ). V. tr. Nu maĭ bălăngănițĭ clopotu la capu meŭ! V. refl. Mă bălălăĭesc și sun mereŭ: un ceaun se bălăngănea în coada căruțeĭ. Și tălăngănesc și -cănesc.
27. [DOOM 3] bălăngănit s. n.
28. [DOOM 2] bălăngănit s. n.
29. [DOOM 3] bălăngăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngănesc, 3 sg. bălăngănește, imperf. 1 bălăngăneam; conj. prez. 1 sg. să bălăngănesc, 3 să bălăngănească
30. [DOOM 2] bălăngăni (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăngănesc, imperf. 3 sg. bălăngănea; conj. prez. 3 să bălăngănească
31. [IVO-III] bălăngănesc, -neam 1 imp.
32. [Argou] a i se bălăngăni expr. a-i fi indiferent, a nu da importanță
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL