1. [MDA2] băltăcire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: băltăci] 1-2 Inundare. 3 Stagnare a apei care formează o baltă (1) Si: băltăcit1 (3), băltire1, băltit1, băltuială (2), băltuire (2), băltuit1 (2). 4 Deplasare a cuiva cu greutate printr-un loc băltos (1) sau noroios Si: băltocit (4). 5 Zbor al păsărilor cu corpul deasupra apei și cu picioarele în apă Si: băltăcit1 (5).
2. [MDA2] băltăci [At: LM / Pzi: ~cesc / E: băltac2 + -i] (Rar) 1 vt (D. apă) A inunda. 2 vr (D. suprafețe de pământ) A se inunda. 3 vt (D. apă) A stagna, formând o baltă (1) Si: a bălti1, a hăitui (3). 4 vi (D. oameni) A se deplasa cu greu printr-un loc băltos sau noroios. 5 vi (D. păsări) A zbura cu corpul deasupra apei și cu picioarele în apă.
3. [DEXI] băltăcí vb. IV. (înv., reg.) 1 tr. (despre ape; compl. indică terenuri, locuri etc.) A inunda. 2 intr., refl. (despre apă) A stagna, formînd o baltă. 3 refl. (despre terenuri, locuri etc.) A se inunda. • prez. ind. pers. 3 -cește. /băltăc + -i.
4. [Șăineanu, ed. VI] băltăcì v. a merge sau a sălta înnotând prin locuri băltoase.
5. [Scriban] băltăcésc v. intr. (d. băltoacă). Rar. A staționa, a se aduna făcând baltă: apa băltăcește.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL