1. [DEX '09] BĂLTOACĂ, băltoace, s. f. Baltă mică, murdară și mocirloasă; bălăștioagă, băltac; adunătură sau scursură de apă de ploaie prin gropile drumurilor; bulhac. ♦ Cantitate mare de lichid vărsat pe jos; baltă. [Var.: băltoagă s. f.] – Baltă + suf. – oacă.
2. [MDA2] băltoacă sf [At: DDRF / V: -toagă, -toc, -tog sn / Pl: ~ace / E: baltă + -oacă] 1-3 Baltă (1) mică, murdară și mocirloasă Si: (reg) bălăștioagă, băltac1, băltig. 4-5 (Adunătură sau) scursură de apă de ploaie prin gropile drumurilor. 6 Baltă (17).
3. [DEXI] băltoácă s.f. 1 Baltă (mare) cu apă murdară, stătută și mocirloasă; bălăștioagă, băltac. 2 Adunătură sau scursură de apă de ploaie în gropile drumurilor, curților etc. 3 Exager. Cantitate mare de lichid vărsat pe jos. Băltoacă de sînge. • pl. -ce. și băltoágă s.f. /baltă + -oacă.
4. [CADE] BĂLTOACĂ (pl. -ce), ❍BĂLTOAGĂ (pl. -ge) sf. 1 Îngrămădire de apă de oare-care adîncime, formată de pe urma ploilor: a văzut pe Țigani pescuind în băltoaca de lîngă sat (RET.); ursul... aleargă ’n fuga mare la băltoaga din marginea pădurii și-și vîră în apă toată coada (CRG.) ¶ 2 pr. ext. Apă sau alt lichid vărsat în mare cantitate pe jos: peste băltoacele de sînge... se asvîrl orbește unii asupra altora (VLAH.) [baltă].
5. [DEX '98] BĂLTOACĂ, băltoace, s. f. Baltă mică, murdară și mocirloasă; bălăștioagă, băltac; adunătură sau scursură de apă de ploaie prin gropile drumurilor; bulhac. ♦ Cantitate mare de lichid vărsat pe jos; baltă. [Var.: băltoagă s. f.] – Baltă + suf. -oacă.
6. [DLRLC] BĂLTOACĂ, băltoace, s. f. Baltă (mare) cu apă murdară, stătută și mocirloasă; adunătură sau scursură de apă de ploaie prin gropile drumurilor. Băltoacele țișneau în pînze galbene de apă sclipitoare sub roțile de cauciuc. DUMITRIU, B. F. 34. Plină de glod... Ca o rață bălăcită în băltoacă. BENIUC, V. 140. Băltoacele din curte erau zvîntate. PAS, L. I 73. Îmboldit de camarazi pe la spate, recrutul, bătînd trei pași, trînti piciorul în mijlocul unei băltoace care ne umplu de apă pe cîteșitrei. BRĂESCU, V. A. 153. ♦ Cantitate mare de apă, de sînge, de vin etc. vărsată pe jos. V. lăcăraie, apăraie. Privind cu înaintare cum se scaldă soarele într-o băltoacă de păcură, [copilul] și-a spus povestea pînă la capăt, ascultînd-o singur. GALAN, Z. R. 307. Popa rămase uitat într-o băltoacă de sînge-nchegat. BENIUC, V. 157. – Variantă: băltoagă (SADOVEANU, O. III 447) s. f.
7. [DLRM] BĂLTOACĂ, băltoace, s. f. Baltă cu apă murdară și mocirloasă; adunătură sau scursură de apă de ploaie prin gropile drumurilor. ♦ Cantitate mare de lichid vărsată pe jos. [Var.: băltoagă s. f.] – Din baltă + suf. -oacă.
8. [Șăineanu, ed. VI] băltoacă f. baltă mică și adâncă.
9. [Scriban] băltoácă și -oágă (oa diftong), f. pl., e. Baltă mică: o băltoagă de apă de ploaĭe pe drum, de sînge.
10. [DEX '09] BĂLTOAGĂ s. f. v. băltoacă.
11. [MDA2] băltoagă sf vz băltoacă
12. [MDA2] băltoc sn vz băltoacă
13. [MDA2] băltog sn vz băltoacă
14. [DEXI] băltoágă s.f. v. băltoacă.
15. [CADE] BĂLTOG (pl. -toage) sn. Mold. (PAMF.) = BĂLTOACĂ [baltă].
16. [DOOM 3] băltoacă s. f., g.-d. art. băltoacei; pl. băltoace
17. [DOOM 2] băltoacă s. f., g.-d. art. băltoacei; pl. băltoace
18. [IVO-III] băltoacă, -ce.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL