1. [MDA2] băltire2 sf [At: MDA ms / V: ~lțire2 / Pl: ~ri / E: bălti2] 1 Lăsare la mijloc a unei funii întinse Si: băltit2 (1), bălțitură (1). 2 Surpare până la pământ a unei construcții Si: băltit2 (2), bălțitură (2). 3-4 Slăbire și lăsare până la pământ a unei împletituri Si: băltit2 (3-4), bălțitură (3-4).
2. [MDA2] băltire1 sf [At: MDA ms / V: -Ițire1 / Pl: ~ri / E: bălti1] Băltăcire (2).
3. [DEXI] băltire s.f. Băltit. • pl. -i. /v. bălti.
4. [DEX '09] BĂLTI, pers. 3 băltește, vb. IV. Refl. (Rar.; despre apă) A stagna într-un loc, a forma o baltă. – Din baltă.
5. [MDA2] bălti1 vr [At: RĂDULESCU-CODIN / V: ~lți1 / Pzi: ~tesc / E: nct] (Reg) 1 (D. funii întinse) A se curba. 2 (D. construcții) A se surpa până la pământ. 3-4 (D. împletituri) A se slăbi și a se lăsa până la pământ.
6. [MDA2] bălti2 vt [At: SLAVICI, V. P. 47 / V: (reg) ~lți2 / Pzi: 3 ~tește / E: baltă + -i] (Rar; d. apă) A băltăci (2).
7. [MDA2] bălți1 vr vz bălti1
8. [MDA2] bălți2 vt vz bălti2
9. [MDA2] bălțire2 sf vz băltire2
10. [MDA2] bălțire1 sf vz băltire1
11. [DEXI] bălti vb. IV. intr., refl. (despre apă) A stagna, formînd o baltă. • prez. ind. pers. 3 -ește. /baltă + -i.
12. [CADE] BĂLTI2 (-tesc), BĂLȚI2 (-țesc) vb. refl. A se lăsa în jos, a se lăsa mai slab, a se destinde (vorb. de pînza sau de firele întinse la războiu, de o funie, de împletitura unui scaun, etc.): s’a băițit natra, s’au lăsat în jos firele pe stativele de țesut și trebuesc întinse mai învîrtind sulul (ȘEZ.).
13. [CADE] BĂLTI1 (-tesc), BĂLȚI1 (-țesc) vb. intr. A sta pe loc fără să se scurgă (vorb. de apa de ploaie), a stagna, a forma băltoace: gălbaza se face numai pe la șes unde băltește apa (ȘEZ.) [baltă].
14. [CADE] BĂLȚI... 👉 BĂLTI1,2.
15. [DEX '98] BĂLTI, pers. 3 băltește, vb. IV. Refl. (Rar; despre apă) A stagna într-un loc, a forma o baltă. – Din baltă.
16. [DLRLC] BĂLTI, pers. 3 băltește, vb. IV. Refl. (Rar, despre apă) A se strînge multă la un loc, formînd o baltă; a stagna. Apa curge de-a lungul șanțului numai unde se strîmtează locul, aproape de viroagă și aproape de moară, iar mai departe... ea se băltește și aruncă podmol. SLAVICI, V. P. 47. – Variantă: bălți vb. IV.
17. [DLRLC] BĂLȚI vb. IV v. bălti.
18. [DLRM] BĂLTI, pers. 3 băltește, vb. IV. Refl. (Rar, despre apă) A forma o baltă; a stagna. – Din baltă.
19. [Scriban] bălțésc v. intr. (d. baltă. Cp. cu lăbărțez). Rar. Stagnez: apa bălțește. V. refl. Ml. (băltesc). Mă las, mă destind: funia s’a bălțit.
20. [DOOM 3] bălti (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. băltește, 3 pl. băltesc, imperf. 3 sg. băltea; conj. prez. 3 să băltească
21. [DOOM 2] bălti (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. băltește, imperf. 3 sg. băltea; conj. prez. 3 să băltească
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL