1. [MDA2] băjenit1 sn [At: MUSTE, ap. LET. III, 18/35 / V: (înv) bej~1, bejăn~1,[1] (reg) ~jăn~ / E: băjeni] 1-3 (Înv) Băjenie (1-3).
2. [MDA2] băjenit2, ~ă a [At: NECULCE, L. 57 / V: (înv) bej~, bejăn~,[1] (reg) ~jăn~ / Pl: ~iți, ~e / E: băjeni] 1-4 (Înv) Băjenărit2 (1-4).
3. [CADE] †BĂJENIT Mold., BEJENIT. ❍BEJĂNIT sbst. 1 Faptul de a se băjeni ¶ 2 Băjenie, pribegie.
4. [DEX '09] BĂJENI, băjenesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Înv.) A-și părăsi vremelnic casa, ținutul sau țara din cauza invaziilor, a persecuțiilor sau a asupririi; a băjenări. [Var.: bejăni, bejeni vb. IV] – Din băjenie (derivat regresiv).
5. [DEX '09] BEJĂNI vb. IV v. băjeni.
6. [DEX '09] BEJENI vb. IV v. băjeni.
7. [MDA2] băjăni vr vz băjeni
8. [MDA2] băjănit2, ~ă a vz bejenit[1]
9. [MDA2] băjănit1 sn vz bejenit1[1]
10. [MDA2] băjeni vr [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 259/23 / V: (înv) bej~, bejăni, (reg) ~jăni / Pzi: ~nesc / E: bejan] 1-3 (Înv; d. oameni sau o colectivitate) A-și părăsi (casa sau) provincia ori (patria) din cauza (invaziilor dușmanilor sau) a persecuției politice ori a oprimării fiscale Si: (îrg) a (se) băjenări (1-3).
11. [MDA2] bejăni v vz băjeni
12. [MDA2] bejeni v vz băjeni
13. [MDA2] bejenit1 sn vz băjenit1
14. [MDA2] bejenit2, ~ă a vz băjenit2
15. [DEXI] băjeni vb. IV. refl., intr. (înv.; despre oameni) A-și părăsi, vremelnic, casa, ținutul, țara din cauza unor invazii, a unor persecuții, a unor catastrofe etc.; (înv.) a băjenări. • prez.ind. -esc. și bejăní, bejení vb. IV. /de la băjenie, prin derivare regresivă.
16. [DEXI] bejăni vb. IV. v. băjeni,
17. [DEXI] bejeni vb. IV. v. băjeni,
18. [CADE] †BĂJENI Mold., BEJENI, BEJĂNI vb. refl. (-enesc) – BĂJENĂRI: sfătuiau unii să fugă într’alte țări, alții sfătuiau să se bejănească la munți (NEC.) [băjenie].
19. [DEX '98] BĂJENI, băjenesc, vb. IV. Refl. și intranz. A-și părăsi vremelnic casa, provincia sau patria din cauza invaziilor dușmane, a persecuțiilor politice sau a asupririi; a băjenări. [Var.: bejăni, bejeni vb. IV] – Din băjenie (derivat regresiv).
20. [DLRLC] BĂJENI, băjenesc, vb. IV. Refl. (învechit și arhaizant) A se refugia din calea dușmanilor cotropitori; a-și părăsi căminul, a fugi din cauza jafurilor admiAstrative și a exploatării boierești; a (se) băjenări. (Atestat în forma bejăni) Astăzi [omul] dormita tihnit la vatra lui; mini era nevoit să se bejănească în codri. SADOVEANU, F. J. 458. – Variante: bejeni (SADOVEANU, O. I 515), bejăni vb. IV.
21. [DLRLC] BEJENI vb. IV. v. băjeni.
22. [DLRLC] BEJINI vb. IV v. băjeni.
23. [DLRM] BĂJENI, băjenesc, vb. IV. Refl. (Înv. și arh.) A-și părăsi casa, provincia sau patria din cauza invaziilor dușmane, a persecuțiilor politice sau a exploatării boierești; a pribegi, a se refugia. [Var.: bejăni, bejeni vb. IV] – Din băjenie.
24. [DLRM] BEJĂNI vb. IV. v. băjeni.
25. [Șăineanu, ed. VI] bejenì v. (învechit) a fugi dinaintea unei invaziuni vrăjmașe.
26. [Scriban] bejenésc (est) și bă- (vest) v. intr. (d. bejenie). Vechĭ. Mă refugiez de frica dușmanilor care năvălesc. V. refl. Satele luĭ nu se bejenea (Cost. 1, 288). – În est. pop. bejă-.
27. [DOOM 3] băjeni (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenesc, 3 sg. băjenește, imperf. 1 băjeneam; conj. prez. 1 sg. să băjenesc, 3 să băjenească
28. [DOOM 2] băjeni (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băjenesc, imperf. 3 sg. băjenea; conj. prez. 3 să băjenească
29. [IVO-III] băjenesc, -neam 1 imp.
30. [DLRLV] BEJENI vb. (Mold., ȚR) A pribegi, a fugi din fața năvălirilor dușmane. A: Satele lui niceodată den calea lor nu se bejenea, cînd trecea pre la Cernăuți ordele în Țeara Leșască. M. COSTIN. Mulți din prostime, bărbați, fămei și copii, au perit de frig, fiind bejeniți. PSEUDO-COSTIN, 12v. Sfătuiau unii să fugă într-alte țări, alții sfătuiau să se bejănească la munți. NECULCE, apud CADE; cf. PSEUDO-COSTIN, 14v; PSEUDO-MUSTE, s.v. băjenit; NECULCE. B: Fiind și țara fugită și băjănită. R. GRECEANU, s. v. băjenit. Cealaltă țară se băjănise toată prin munți. R. POPESCU. Etimologie: bejenie. Vezi și bejenar, bejenări, bejenie, bejenire, bejenit. Cf. bejenări.
31. [DLRLV] BEJENIT s.n. (Mold.) Pribegie. Cetatea Sucevii era plină de avere: arginturi, haine, odoare, bucate boierești și neguțitorești și altor oameni de țară, mistuite în vreme de bejănit. PSEUDO-MUSTE. Etimologie: bejeni. Vezi și bejenar, bejenări, bejeni, bejenie, bejenire. Cf. bejenie, bejenire.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL