1. [DEX '09] BĂDICUȚĂ, bădicuți, s. m. (Pop.; mai ales la voc.) Diminutiv al lui bădică. – Bădică + suf. -uță.
2. [MDA2] bădicuță sm [At: NEGRUZZI, S. III, 38 / V: -uț / Pl: ~ți / E: bădic + -uță] 1-14 (Șhp) Bădică (1-14).
3. [DEXI] bădicúță s.m. (pop.) Dim. al lui bădică. • pl. -i. și bădicúț s.m. /bădică + -uță.
4. [CADE] BĂDICUȚĂ sm. dim. BĂDIC(Ă): iartă-mă, ~, nu mă omorî (VLAH.).
5. [DLRLC] BĂDICUȚĂ s. m. (Mold., Bucov.) Diminutiv al lui bădică. Iartă-mă, bădicută am greșit. NEGRUZZI, S. III 38.
6. [DLRM] BĂDICUȚĂ, bădicuți, s. m. (Pop.) Diminutiv al lui bădică.
7. [MDA2] bădicuț sm vz bădicuță
8. [DEXI] bădicúț s.m. v. bădicuță.
9. [DOOM 3] !bădicuță (reg.) s. m., g.-d. art. bădicuței/lui bădicuța; pl. bădicuți
10. [DOOM 2] bădicuță (pop.) s. m., pl. bădicuți
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL