1. [DEX '09] BĂCĂNIE, băcănii, s. f. 1. Prăvălie în care se vând diferite produse alimentare. 2. (La sg.) Ocupația băcanului1. 3. (Înv.; la pl.) Mirodenii, condimente, ingrediente. [Var.: (reg.) băcălie s. f.] – Băcan1 + suf. -ie.
2. [MDA2] băcănie sf [At: (a. 1778) LET. III, 285/4 / V: ~ălie1 / Pl: ~ii / E: băcan1 + -ie] (Iuz) 1 Meseria de băcan1. 2 Magazin de coloniale. 3 (Mpl) Mărfuri coloniale. 4 (Înv; mpl) Substanțe vegetale aromatice care se folosesc drept condimente. 5-7 (Înv; îf ~ălie) Băcăniță (1-3).
3. [DEXI] băcănie s.f. 1 Prăvălie în care se vînd diferite produse alimentare. ◇ Expr. A se face de băcănie = a se face de rîs. 2 (la sg.) Ocupația băcanului. 3 (înv.; la pl.) Mirodenii, condimente. • pl. -ii. g.-d. -iei. și (reg.) băcălíe s.f. /băcan1 + -ie.
4. [CADE] BĂCĂNIE, Mold. BĂCĂLIE sf. ⚚ 1 Prăvălia unui băcan ¶ 2 Profesiunea de băcan: s’a apucat de ~ ¶ 3 Marfa ce se vinde de un băcan, în spec. tot ce se pune în bucate spre a le face mai gustoase, sau a le da un miros mai plăcut, aromate, mirodenii: un fel de salță, făcută cu vin amestecat cu usturoiu pisat și cu băcănii (I.-GH.).
5. [DEX '98] BĂCĂNIE, băcănii, s. f. 1. Prăvălie în care se vând diferite produse alimentare. 2. (La sg.) Ocupația băcanului2. 3. (Înv.; la pl.) Mirodenii, condimente, ingrediente. [Var.: (reg.) băcălie s. f.] – Băcan2 + suf. -ie.
6. [DLRLC] BĂCĂNIE, băcănii, s. f. (Rar) 1. Prăvălie în care se vînd articole alimentare. În băcănie toată lumea vorbea cu voce ridicată. PAS, L. I 43. 2. (La sg.) Ocupația de băcan. 3. (La pl.) Substanțe vegetale, aromatice (ca piper, scorțișoară, șofran etc.) care se pun în mîncări, spre a le face mai gustoase sau a le da un miros plăcut; mirodenii. Băga [mielul] într-o groapă plină de jeratec... unde-l lăsa pînă cînd pocnea ca un tun; atunci îl scotea, îl învălea într-o pînză și-l ungea c-un fel de salță (= sos) inventată de dînsul, făcută cu vin amestecat cu usturoi pisat și cu băcănii, cu lămîie și cu sare. GHICA, S. 67. – Variantă: (Mold.) băcălie (HOGAȘ, DR. II 17, ALECSANDRI, T. 694) s. f.
7. [DLRM] BĂCĂNIE, băcănii, s. f. 1. Prăvălie în care se vînd diferite produse alimentare. 2. (La sg.) Ocupația băcanului2. 3. (La pl.) Mirodenii. [Var.: (reg.) băcălie s. f.] – Din băcan2 + suf. -ie.
8. [Șăineanu, ed. VI] băcănie f. 1. arome sau condimente de bucate; 2. prăvălia unde ele se vând.
9. [Scriban] băcăníe f. (d. băcan 1). Munt. Băcălie.
10. [DEX '09] BĂCĂLIE2 s. f. v. băcănie.
11. [MDA2] băcălie1 sf vz băcănie
12. [DEXI] băcălíe1 s.f. (înv.) Băcăniță. • pl. -ii. g.-d. -iei. /cf. băcan1, băcănie.
13. [DEXI] băcălíe2 s.f. v. băcănie.
14. [CADE] ❍BACĂLIE1 👉 BĂCĂNIE [bacal].
15. [DLRLC] BĂCĂLIE s. f. v. băcănie.
16. [Șăineanu, ed. VI] băcălie f. Mold. băcănie: marfă de băcălie AL.
17. [Scriban] băcălíe f. (d. bacal). Mold. Est. Prăvălie de bacal. Mărfuri coloniale (orez, piper, vanilie, zahăr ș.a.) Vs. (cp. cu băcan 2). Un fel de ĭască care crește pe stejar și cu care se afumă ca să depărtezĭ albinele.
18. [DOOM 3] băcănie s. f., art. băcănia, g.-d. art. băcăniei; pl. băcănii, art. băcăniile (desp. -ni-i-)
19. [DOOM 2] băcănie s. f., art. băcănia, g.-d. art. băcăniei; pl. băcănii, art. băcăniile
20. [IVO-III] băcănie, -niei gen. a.
21. [DOOM 2] băcălie (înv.) s. f., art. băcălia, g.-d. art. băcăliei; pl. băcălii, art. băcăliile
22. [Argou] a se face de băcănie expr. a se face de râs, a se face remarcat în public prin manifestări care dovedesc proastă creștere.
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL