1. [DEX '09] BĂBUȚĂ, băbuțe, s. f. Diminutiv al lui babă (I); băbușcă. – Babă + suf. -uță.
2. [MDA2] băbuță sf [At: NEGRUZZI, S. I, 68 / Pl: ~țe / E: babă + -uță] 1-16 (Șhp) Babă (1-2, 5, 7-8,15-17) (dragă) Si: băbică (1-16), băbiță (1-16), băbucă (1-16), băbuie (1-16), băbușcă (1-16).
3. [DEXI] băbúță s.f. Dim. al lui babă; (pop.) băbușcă. • pl. -e. /babă +-uță.
4. [CADE] BĂBUȚĂ (pl. -uțe) sf. familiar dim. BABĂ = BĂBUȘCĂ: băbuța... scoate bucăți de lumînări albe (IRG.).
5. [DEX '98] BĂBUȚĂ, băbuțe, s. f. Diminutiv al lui babă (1); băbușcă. – Babă + suf. -uță.
6. [DLRLC] BĂBUȚĂ, băbuțe, s. f. Diminutiv al lui babă. A plecat băbuța foarte mîhnită de insuccesul misiunii sale. CARAGIALE, O. II 81. Intrai îndestul de uimit într-un salon, unde mă aștepta o nouă decepție. Găsii o băbuță zbîrcită. NEGRUZZI, S. I 68.
7. [DLRM] BĂBUȚĂ, băbuțe, s. f. Diminutiv al lui babă.
8. [DOOM 3] băbuță s. f., g.-d. art. băbuței; pl. băbuțe
9. [DOOM 2] băbuță s. f., g.-d. art. băbuței; pl. băbuțe
Sursă: DEX online sub licență GNU GPL